Meditatia a v-a

Despre pedepsele care s-au dat pentru pacate:

A.  Ingerilor

Dupa cum corpurile se pot masura dupa umbra lor, tot asa si dupa pedeapsa data pentru pacat se poate masura rautatea lui pentru ca pedeapsa este ca o umbra a pacatului, incat dupa ea se poate  intelege cat de mic sau cat de mare este pacatul. Acum masoara cea dintai pedeapsa care s-a dat Luceafarului  cazut si tovarasilor lui, diavolilor. Cugeta cu atentie, ce stare aveau demonii inainte de pacatuire si ce stare dupa ce au pacatuit. Dumnezeu i-a creat in cer, ca pe parga dumnezeiestilor sale lucruri plin de intelepciune, inzestrat cu toate harurile firii nemateriale, pregatiti sa cunoasca dupa voie darurile suprafiresti ale harului dumnezeiesc, duhuri curate, imbogatite cu minte, desavarsite cu mare putere, stralucitori de nespusa frumusete, impodobiti cu toate virtutile si toate bunatatile, ca sa fie deapururi, fericiti, dupa cum spune Dumnezeu prin Iezechil, despre chipul Domnului Tirului- dupa talcuirea fericitului Augustin: ” Tu, pecetea semanarii si cununa frumusetii, te-ai nascut in desfatarea raiului lui Dum,nezeu, te-ai imbracat in toate pietrele scumpe…din ziua in care ai fost taiat, te-am pus peste muntele cel sfant al lui Dumnezeu. Fosta-i in mijlocul pietrelor cele de foc, fosta-i fara prihana in zilele tale, din ziua in care ai fost creat pana ce s-a incuibat in tine nelegiuirea” ( Iezec. 28,12-15 ).Dar cum au rasplatit facatorului lor, ingerii care primisera asa de mari binefaceri? O multime din ei nevoind sa se supuna lui Dumnezeu, au cazut, intrebuintand impotriva vointei dumnezeiesti libertatea si puterea de a_L sluji cu grija.Socoteste, dar, ce mare rau este abaterea de calea catre tinta cea inalta si pacatuirea fata de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nerabdand nerecunostinta si nesupunerea diavolilor, i-a aruncat pe toti in adanc: ” Pe ingerii ca nu si-au pazit vrednicia, ci si-a parasit locasurile lor, ii tine in legaturi vesnice, in intuneric, pentru judecata din ziua cea mare” (Iuda 1, 6 ). Aceasta pedeapsa, pe care ei si-au atras-o  asuparasi e de trei ori infricosata, caci: 1. - a urmat de indata pedeapsa; 2.- a fost generala; 3.- a fost deplina. A urmat de indata ce si-a pus in mintea lor un cuget semet, fara sa le dea vreme de pocainta si i-a lasat sa cada din cer in focul cel vesnic cu o mai mare repeziciune decat a fulgerului, dupa cum zice Domnului: “vazut-am pe satana, ca un fulger, din cer cazand” (Luca 10, 18 ) A fost generala, pentru ca n-a crutat pe niciunul din marea multime care erau. Dca ar fi pedepsit numai pe Lucifer, s-au numai a zecea parte di marea armata a duhurilor celor inalte, cum e obiceiul sa se faca cu ostasii razvratiti, fara indoiala ca pedeapsa celor putini ar fi fost o marturie a dreptatii, in deajuns ca sa vare spaime in toti oamenii care pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu. Deci, socoteste, iubitule, ce fel de dreptate este razbunarea aceasta a lui Dumnezeu asupra tuturor ingerilor rai fara sa tina seama nici de vrednicie, nici de intelepciunea, nici de numarul lor mare, nci de bunurile si proslavirile ce i le-ar fi adus  daca i -ar fi slujit, nici de nemarginitele rauatati pe care ei aveau sa le pricinuiasca oamenilor ramanand lepadati! Pedeapsa a fost  deplina, pentru ca demonii si-au pierdut tooate darurile suprafiresti, pe care le aveau si puteau sa le primeasca si au cazut intr-o ticalosie nemarginita fara nadejde de a se mai izbavi vreodata , dintr-ansa.Socoteste, dar, de aici, cat de mult uraste Dumnezeu pacatul. Pentrru ca indata ce a vazut intinatate de necuratia pacatului pe cele mai alese din fapturile mainilor Sale, in loc sa le curateasca le-a aruncat pe toate in focul cel vesnic, fara nadejde de scapare. Cine poate sa nu se teama de acest nemitarnic judecator? Cine ar vrea  sa si-L aiba ca vrajmas? Cine ar avea indrazneala sa-L mai supere? Dupa cum si proorocul ieremia zice: “ Cine nu se va teme de tine, Imparate al neamurilor, pentru ca Tie Ti se cuvine cinstea ( Ierem. 10, 7 ). Pune acum fata-n-  fata pacatele tale cu pacatele aceolr diavoli nenorociti si uimeste-te cum se poarta Dumnezeu cu tine. Diavolii au pacatuit numai o singura data iar tu de atatea ori, ei au pacatuit numai cu gandul, iar tu ai pacatuit si cu gandul si cu lucrul si cu fapta!  Aceia pacatuind nu s-au supus la fapturi mai prejos decat ei, iar tu pacatuind te injosesti mai decat fiintele cele lipsite de judecata, aceia n-au primit vre-odata harul de a se ridica, pe cand tu, dupa, ce-ai primit acest har aici de multe ori l-ai intrebuintat rau; aceia n-au dispretuit preascumpul sange a lui Hristos, pentru ca nu s-a varsat pentru dansii, iar tu l-ai calcat in picoare de atea ori. Si cu toatre acestea, lor nu li s-a dat nici o clipa de ragaz ca sa se pocaiasca iar tie ti s-a dat atatia si atatia ani. Ba insusi Stapanul, care pentru ei a fost neinduplecat, pentru tine, nu numai ca a murit, ci este cel dintai care te cheama la pocainta sa-ti doreasca iertarea pacatelor. El este primul care-ti cere pacea, strigandu-ti cu sfantul autor al Apocalipsei sa-ti deschizi usa inimii ca sa-ti intre inlauntrul si sa te imbogateasca cu harurile Sale, si sa te faca fiu si mostenitor al Imparatiei Lui.  “Iata stau la usa si bat, daca cineva va auzi glasul meu si va deschide usa, voi intra la el si voi pranzi cu dansul si el cu Mine ( Apoc. 3, 20 )O nespusa bunatate a lui Dumnezeu! Si tu, frate, ai atata indrazneala ca sa te retragi inapoi si sa intorci armele impotriva unui tata aasa de iubitor? A unui asa de mare binefacator? Si a unui prieten asa de bun! O neam nerecunoscator al neamurilor,  curateste-te, deci, de mii de ori , iubitule, de pacate, fagaduieste sa le ispasesti in tot chipul. Marturiseste ca nu esti vrednic sa-ti ridici ochii la cer  ca vamesul si sa intalnesti fata tatalui ceresc. Cutremura-te nu numai de faptuirea ci si de numele pacatului, ba chiar si de simplu gand la pacat sa  zici si tu ca Iov: “frica m-a intampinat si cutremurul si oasele mele, tare le-a clatinat” ( Iov 4,14) pentru ca si singurul gandul la pacat este urat lui Dumnezeu, precum scrie scriitorul proverbelor: “ uraciunea este inaitea Domnului gandul nedrept” ( Prov. 15, 27 ). Roaga fierbinte pe Stapanul care s-a aratat fata de tine ca Dumnezeul milelor si nu Dumnezeu al razbunarii sa-ti dea putere sa raspunzi la chemarea Sa cu faptele unei adevarate pocainte si sa-ti intareasca in inima neschimbata fagaduinta facuta, ca sa nu-l mai manii cu nici un pacat, zicand cu David :” Intareste , Dumnezeule, ceea ce s-a hotarat de noi” (Ps. 67, 28 )