Meditatia VI

A.  Despre numarul pacatelor omului

Ia aminte la moartea si la infricosatul numar al pacatelor tale din care partea cea mai mica este cea de care iti amintesti, iar partea cea mai mare a celor uitate, pentru ca dupa spusa psalmistului “Pacatele cine le va pricepe” (Ps. 18,13). De aceea pentra ca sa-ti amintesti cateva din ele,- si inca nu destul de limpede adu-ti aminte de toate locurile pe unde ti-ai petrecut viata, de toate mijloacele de care te-ai folosit, de toate cinstirile de care te-ai bucurat, de toate varstele si de toti anii pe care i-ai trait si de toti oamenii cu care ai avut vre-o legatura si atunci vei vedea cat de mare este lantul pacatelor tale. Pentru ca sfarsitul unui pacat a fost inceputul altuia, asa fel ca nici o parte din viata ta nu a ramas nemurdarita de pacate. Toate simturile ti le-ai facut porti, prin care moartea intra in fiecare ceas in sufletul tau. Toate puterile launtrice ale sufletului le-ai intrebuintat ca niste unelte ale tutror pacatelor pe care le puteai face in starea in care te aflai. Intreaga voie care ti s-a dat sa ravnesti cu ea spre Dumnezeu, tu ai intrebuintat-o, vai! dorind si imbratisand toate lucrurile netrebnice si fara rost intorcandu-ti fata de la Dumnezeu.

De aceea frate , trebuie sa marturisesti inaintea lui Dumnezeu sufletul tau ca trupul lui Iov, tot plin de bube, tot putred, ca un butoi urat, plin de viermi. Fiindca un pacat chiar daca poate fi iertat, cand stapaneste pe om il face vrednic de moarte, tu te-ai facut de atatea ori vrednic de moarte pentru pacatele care te-au stapanit si daca un singur pacat de moarte este vrednic de iad, tu, frate, de cate ori oare ai fost vrednic sa te fi afundat in iad din pricina pacatelor de moarte? Cu toate acestea nu poti tagadui ca indurarea pe care ti-a aratat-o Dumnezeu  a fost mare si inca prea mare.

Cere de la Dumnezeu o iertare pe masura covarsitoarelor tale pacate pe care le-ai facut, fagaduind de acum sa il iubesti cu atat mai multa caldura, cu cat mai cu semetie l-ai intristat, si ai incredere ca El , ca un multmilostiv te va ajuta si te va intari cu Harul Sau, ca sa nu mai cazi iarasi in pacatele savarsite:

Doamne si Stapanul vietii mele, sa nu ma parasesti in sfatul lor si sa nu ma lasi sa cad intre ei” (Sirah 23, 1).

B. Despre greutatea lor

Socoteste apoi greutatea pacatelor.  Pentru ca orice pacat pe care tu socotesti ca se poate ierta este cel mai rau si cea mai mare nenorocire din lume, iar fiecare pacat de moarte, care este un rau fata de Dumnezeu, intrece nespus toate relele fata de fapturi. Vinovatia prin care se indatoreaza omul printr-un singur pacat de moarte este asa de multa si asa de mare incat facerile de bine ale Sfintilor, toate sfintenia ingerilor, tot ajutorul Maicii Domnului, inmultite de o mie de ori nu pot sa o plateasca si nici nu se poate cumpani cu ceva greutatea unui pacat de moarte in cantarul dreptatii dumnezeiesti decat numai Crucea si Sangele Mantuitorului. De aceea pacatul este culmea tuturor rautatilor, este singurul si adevaratul rau.Astfel daca ar fi cu putinta sa punem alaturi toate pedepsele iadului cu un pacat de moarte, ar fi mai putin nenorocit cel care ar fi pedepsit cu acelea, decat cel care savarseste pacatul de moarte, precum graieste Duhul Sfant: ” mai de folos este iadul decat pacatul de moarte.” Asa de mare este greutatea unei nelegiuri inaintea lui Dumnezeu! Cine indrazneste sa faca o astfel de nelegiuire, fara indoiala ca are inima impietrita, este o fiinta cu totul farade minte. Deci ce altceva se cuvine frate, sa faci, decat sa plangi toata viata ta cu lacrimi amare, pentru o astfel de cutezanta si impietrire, pe care ai aratat-o fata de Dumnezeu, pacatuind.

Ce altceva se cade sa faci, decat sa-ti doresti o suferinta mai grea decat toate pedepsele, pentru ca sa rasplatesti cinstea si nemarginata maretie a lui Dumnezeu, pe care asa de tare L-ai dispretuit?

Cere deci de la Domnul, din toata inima, sa-ti daruiasca aceasta suferinta, pentru ca tu, dupa insusi cuvantul Sau, nu poti sa te pocaiesti cum se cuvine, fara ajutorul Harului dumnezeiesc, de care te-ai aratat asa nevrednic. Roaga cu caldura pe Domnul sa se indure de tine si precum de atatea ori S-a aratat indurator, in acelasi chip si acum sa-si arate bunatatea si atotputernicia ca sa ti le ierte pe toate cu mare mila Sa si sa nu-ti mai aminteasca de ele.