Ziua intai

Despre valoarea mantuirii

A. Mantuirea este un lucru propiu al meu; daca eu nu am grija de ea, cine se va griji de mine?
B. Este lucrul cel mai important al intreg sufletului meu. Daca eu nu voi asigura-o, cine o va asigura pentru mine?
C. Este un lucru pentru vecie; daca-l nu-l voi face eu, cine-l va face in locul meu?- Deci ce voi face? De ce nu am avut grija de mantuirea sufletului meu, intru totul? Caci nu am altceva mai scump decat sufletul. Si daca cumva il voi pierde, am pierdut pe vecie tot binele.

-Marturiseste Sfintei Treimi, prin mijlocirea Fecioarei, a sfantului a carui nume il porti sau al altui sfant ce-l ai ca ocrotitor, toata grija ta, pentru ca ea sa se faca spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletului.

Ziua a doua

Despre nesiguranta ceasului mortii

A. S-a dat o hotarare: va trebui sa mori, dar nu stii cand, poate astazi, poate in acest ceas.
B. Nu stiu nici un loc. Poate aici, unde stau, poate acolo unde merg, sau acolo unde ma opresc, sau in orice alt loc pe unde trec.
C. Nici felul mortii nu-l stiu. Pot sa mor nepocait, apasat de cutare sau cutare pacat. Si totusi pacatuiesc cu atata bucurie, cu atata lipsa de frica si cad cu atata usurinta! Si nu fug de nici un prilej al pacatului! Ce fel de credinta oare este credinta mea?

- Fagaduieste sa nu-ti mai pierzi timpul, care este un scump mijloc de a trai virtuos, -si sa te pocaiesti de relele din cursul zilei. Ceasul pe care il pierzi poate sa-ti fie cel din urma ceas al vietii si ceasul pe care il folosesti bine poate sa-ti aduca vesnica fericire.

Ziua a treia

Despre prevederea mortii

A. Daca nu mor subit, va mai fi vreme ca sa pot prevedea moartea si sa ma pocaiesc, daca voi mai avea vreme sa ma spovedesc. Dar oare voi mai putea vorbi atunci, apasat fiind de greutatea bolii?
B. Dar oare voi mai avea mintea limpede ca sa-mi cercetez sufletul? Oare voi mai putea sa-mi vin in fire din pricina fricii?
C. Oare voi mai avea inima ca sa fac o buna pocainta? Dar atunci voi avea constiinta tulburata de multimea pacatelor! Ce voi face eu atunci.

- Pastreaza-ti totdeauna sufletul curat si fugi de tot ce aduce mustrarea de constiinta. Sa ai un bun duhovnic si sa nu-ti pierzi timpul, care ti-l da Dumnezeu fara sa te pocaiesti cu adevarat.

Ziua a patra

Despre pregatirea de moarte

A. Ce trebuie oare sa fac, pentru ca sa mor bine? Acele bunuri care in acel ceas le voi avea savarsite.
B. Acelea pe care nu pot sa le fac in acel ceas.
C. Acelea care se cad sa le fac numaidecat in acel ceas.

- Printre treburile zilei acesteia, socoteste si moartea, pocaindute de pacate si hotarastete sa slujesti lui Dumnezeu, dupa rangul pe care il ai.

Ziua a cincea

Despre starea celui ce moare

A. Il chinuiesc pacatele savarsite, pentru ca nu s-a pocait niciodata de ele, asa cum se cuvine.
B. Starea de fata il amaraste, caci vede ce mari primejdii il asteapta si n-are cum sa fuga de ele.
C. Il inspaimanta viata viitoare, pentru ca avand in fata vesnicia, nu stie in care din doua va merge: la fericire sau la pedeapsa. Tremura si cei drepti; ce popt face eu, de trei ori pacatosul?

- Marturiseste-te chiar astazi, daca esti sigur sau de te indoiesti ca mai ai nespovedit un pacat de moarte. Iar daca socoti ca te afli in stare de har, multumeste lui Dumnezeu si roaga-l sa te pazeasca asa pana la sfarsit.

Ziua a sasea

Despre cel din urma ceas al vietii

A. In acel ceas se va desparti sufletul de trup si desfatari.
B.In acel ceas se vor sfarsi onorurile, bogatia si prietenii.
C. Pot sa fiu osandit in acel ceas. Daca el este cel din urma, ce se va intampla cu mine?

- O! Clipa, de care va atarna viata vesnica!
Pune-ti in randuiala in fiecare seara, sa-ti cercetezi constiinta. Roaga-te ingerului tau pazitor.

Ziua a saptea

Despre a doua Inviere a Domnului

A. In ceasul mortii mele, mi se va face judecata si parca ma vad pe patul pe care voi fi judecat.
B. La stanga, vad diavolul care rade si-mi deschide inainte o carte mare, ca sa citeasca din ea toate pacatele vietii mele.
C. La dreapta, vad pe ingerul meu pazitor citind dintr-o carte mica putinul bine pe care l-am facut si cu tristete ma priveste in ochi. O, ce priveliste! Cata spaima!

- Roaga pe Domnul sa te pazeasca, ca sa nu-L mai superi si ca sa ai parte de o moarte buna.

Ziua a opta

Despre starea sufletului dupa moarte

A. Daca sufletul, fiind impodobit cu multe virtuti, va avea parte de fericire, degrab il vor insoti ingerii cu mare bucurie. Ce mare va fi acea bucurie!
B. Daca sufletul va fi osandit, fiind gol de virtute, va fi tarat indata de draci. Dar eu oare, de cine voi fi tras? Si in ce loc voi sta?
C. Daca sufletul imi va fi osandit la iad, vai mie! Cat de mare va fi groaza acelei temnite, in care va ramane pana la a doua venire a Domnului, ca sa primeasca osanda deplina!

- Chiar in seara aceasta, dupa ce ti-ai facut cercetarea constiintei, cerceteaza-ti trecutul vietii sa vezi in ce stare te afli si inainte de a te culca roaga pe Domnul sa te izbaveasca de munca vesnica.

Ziua a noua

Despre starea trupului dupa moarte

A. Gandeste-te cum are sa-ti fie cadavrul dupa moarte: palid, urat rau mirositor: nu vede, nu aude, nu vorbeste, fara miscare, fara simtire, fara nici o putere.
B. Unde-l duc? In biserica insotit de preoti, care, dupa putine rugaciuni, il las sa fie inmormantat in groapa, aruncat in pamant ca sa putrezeasca si sa fie mancat de viermi. Si pe un astfel de trup, rau mirositor, il lingusesc eu cu atatea desfatari?
C. Dupa inmormantare ce va urma? El se va sterge din amintirea oamenilor si va fi uitat asa de tare ca si cum nu ar fi fost niciodata pe lume.

- Aminteste-ti cum se sfarseste toata desertaciunea lumii si ca acest trup, asa de dezmerdat, pentru care ne trudim asa de mult, are sa putrezeasca cu totul. Deci uraste placerile trupesti si paraseste desertaciunile.

Ziua a zecea

Despre socotinta vietii

A. Cat timp traiesc si fac bine sau rau, scriu oarecum cele ce fac, ca intr-o carte, care are sa fie citita intr-o buna zi. Se vor citi aunci relele, care se cadea sa nu le fac si le-am facut.
B. Se vor citi si cele bune, pe care trebuie sa le fac si nu le-am facut.
C. La urma mi se va rosti sentinta definitiva. Dar care? Aceea pe care mi-o pregatesc prin faptele mele.

- Arunca o privire asupra vietii trecute si socoteste-ti pacatele si cate bunuri n-ai facut din diferite pricini si uraste tot raul pe care l-ai facut, fagaduind ca de acum inainte sa duci o viata virtuoasa.

Ziua 11-a

Despre pocainta

A. Deoarece am pacatuit am nevoie sa ma pocaiesc. Nu este asa? Dar cand am sa ma pocaiesc? Poate ca dupa moarte? Este imposibil, pentru ca nu mai am vreme.
B. In timpul mortii? E foarte greu, caci poate ca am putina vreme si apoi sunt si ingreunat de boala.
C. Alt timp in puterea mea, in afara de timpul prezent numai este. Deci se cade sa ma pocaiesc acum, imediat, pentru ca astfel s-ar putea sa nu ma mai pocaiesc.

- Pocaieste-te in fiecare seara si cere iertare de la Dumnezeu pentru toate relele ce ai facut, de cuvintele urate pe care le-ai rostit si de toate gandurile rele ce ai avut. Marturiseste-le pe toate duhovnicului tau si fa canon pentru ele.

Ziua a 12-a

Despre judecata din urma

A. Semnele care se vor arata la judecata viitoare, dupa cum le arata dumnezeiestile Scripturi, vor fi acestea: soarele se va intuneca, luna se va face ca de sange, stelele vor cadea, marea va mugi, pamantul va deschide crapaturi adanci; cutremure ingrozitoare si multe altele.
B. Judecata va veni pe neasteptate, incat n-o poti prevedea, in timp ce oamenii pacatuiesc si nu mai este vreme de pocainta si de indreptare.
C. Cu vuiet mare va ploua din cer foc, care va cuprinde in flacarile sale toata lumea. O, ce mare valvataie ! Daca fapturile cele nesimtitoare vor fi ingrozite de frica, cata vor avea pacatosii?

-Trei lucruri se cade sa ai in aceasta meditatie 1. frica de dreptatea dumnezeiasca; 2. strangere de inima si pocainta pentru pacate; 3. rugaciunea de umilinta pentru indurarea lui Dumnezeu.

Ziua a 13-a

Despre invierea mortii

A. La glasul infricosat al trambitelor ingeresti, va invia si trupul meu, din locul unde se va gasi zacand.
B. Sufletul meu de unde se va gasi atunci, va zbura sa se uneasca iarasi cu trupul.
C. Impreuna apoi uniti sufletul cu trupul vor fi nemuritori. Ce alta nemurire mai pot avea? Fie pedeapsa pentru pacatele savarsite, fie fericire pentru pocainta facuta si virtutile savarsite.

- Nevoieste-te in post si in infranare sau in alt chip fa milostenie, ca sa-ti dea Dumnezeu pocainta adevarata si sa te caiesti de pacatele tale.

Ziua a 14-a

Despre a doua venire a lui Hristos

A. Va veni Iisus Hristos triunfator, cu Crucea Lui, insotit de milioane de ingeri, avand alaturi pe Preasfanta Sa Maica, inconjurata de toti Apostolii si de toti Sfintii, infricosat, proslavit, sezand pe nori. Ca ziditor al meu, El imi va cere socoteala pentru toate harurile si mijloacele ce mi-a dat sa ma mantuiesc, iar eu nerecunoscatorul, le-am irosit.
B. Ca Tata, imi va cere, socoteala pentru marea dragoste ce mi-a aratat si eu i-am raspuns cu asa mare nerecunostinta.
C. Ca Mantuitor, imi va cere socoteala pentru sangele varsat pentru mine si pe care eu l-am calcat in picioare.

- Dupa meditarea acestor trei adevaruri, rosteste cu indurerata inima psalmul 6, alta rugaciune miscatoare.

Ziua a 15-a

Despre mustrarea constiintei la judecata viitoare

A. Nici unul din pacatele mele nu va ramane atunci ascunse sau trecute cu vederea. Toate se vor vadi, toate vor fi citite, toate vor fi auzite. Ce mari vor fi atunci rusinea si nedumerirea mea!
B. Cate pacate ascunse mi se vor vadi atunci, pe care nici eu insumi nu le mai stiu? Cate rele de care eu nici nu am tinut socoteala? Si ce raspuns voi da atunci pentru ele?
C. Dumnezeu va pune atunci deoparte binefacerile si harurile Sale pe care mi le-a daruit, iar de cealalta parte si reaua intrebuintare facuta a Sfintelor Taine, a insuflarilor si iluminarilor pe care mi le-a daruit si al tuturor celorlalte daruri. Cata spaima si ce deznadejde ma va cuprinde atunci!

-Retrage-te, astazi, macar pentru putina vreme intr-un loc linistit si cerceteaza-ti bine constiinta nu numai asupra pacatelor din afara, ci si asupra spovedaniilor facute si a pacatelor ramase nemarturisite. Alearga la duhovnic ca sa le marturisesti pe toate si sa le indreptezi.

Ziua a 16-a

Despre despartirea dreptilor de pacatosi

A. In viata aceasta locuiesc impreuna cei nevinovati si cei ce gresesc, dreptii si pacatosii, iar daca mor sunt ingropati tot impreuna. Atunci insa vor fi despartiti de ingeri, dreptii de cei pacatosi si la dreapta vor sta dreptii, chiar daca eu i-am dispretuit in lumea aceasta.
B. La stanga vor sta pacatosii, chiar si acei cu care eu am pacatuit.
C. Dar eu de care parte ma voi afla?

- Ai incredere in ingeri si mai ales in ingerul tau pazitor si roaga-l ca in acea zi sa te scoata dintre pacatosi si sa te duca de-a dreapta lui Iisus, iar acum supune-te indrumarilor spre virtute pe care ti le da.

Ziua a 17-a

Despre hotararea cea din urma

A. Dupa ce vor fi despartiti pacatosii de drepti, Iisus Hristos va rosti sentinta care va ramane cu totul definitiva.
B. Hotararea va fi indeplinita imediat.
C.Hotararea va fi data pentru totdeauna: osanda vesnica pentru cel ce a pacatuit si n-a vrut sa se pocaieasca si sa se indrepteze; binecuvantarea vesnica pentru cel ce n-a pacatuit, sau dupa ce a pacatuit s-a pocait si s-a indreptat.

- Umileste-te inaintea lui Dumnezeu, pocaieste-te si cere-I iertare, rugandu-L sa te fereasca de acea osanda.

Ziua a 18-a

Despre valoarea timpului

A. Cat pretuieste o clipa, atata pretruieste si tot timpul. Pentru ca un suflet care s-a indepartat de Dumnezeu prin pacat, poate sa-l castige din nou intr-o singura clipa. De aceea spuneti: ce bine pot face astazi si nu l-am facut sau nu-l fac?
B. Ziua de azi trece si nu se mai intoarce niciodata.
C. Pentru ziua de astazi am sa dau socoteala si nu ma grijesc de aceasta? Asa va fi orice clipa a vietii mele. Vai mie! Daca voi intrebuinta tot timpul pentru a face rele!

_ Sileste-te ca azi sa ai un castig duhovnicesc si sa-ti asiguri plata mare facand multe fapte placute lui Dumnezeu. La fiecare fapta pe care o faci foloseste toate prilejurile de virtute pe care le poti, de pilda: la Sfanta Liturghie fa fapte de adorare, de credinta, de multumire, de dragoste de supunere s.a.

Ziua a 19-a

Despre iad - osanda vesnica

A. Ce este iadul? Este o temnita cu totul intunecata, unde traiesc in lanturi, cei osanditi, fara nici o nadejde de scapare.
B. Este un salas de foc, care arde de-a pururi si nu se stinge niciodata.
C. Este locul tuturor chinurilor, unde sunt tot felul de munci si unde nu-i nici o clipa de repaus.

_ Pocaieste-te chiar astazi de pacate, aducandu-ti aminte de chinurile iadului, pe care ar trebui sa le suferi chiar acum, daca Domnul nu s-ar fi indurat de tine.

Ziua a 20-a

Despre starea celor osanditi

A. Ce fac in iad cei osanditi? Isi dau seama de nemasurata rautate a pacatului, pe care acum n-o iau in seama.
B. Primesc pedeapsa pacatului, de care acum nu se ingrijesc.
C. Blestema pricinile pacatului de care acum fug. O, nenorocita viata a osanditilor! Mai bine ar fi de ei sa fie nimmiciti, decat sa traiasca si sa fie osanditi.

- Fugi de tot prilejul pacatului. Supune-ti lui Dumnezeu toata voia si pe tine insuti si roaga-L pe El si pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa te izbaveasca de pacat care sunt pricina osandirii.

Ziua a 21-a

Despre nesiguranta mantuirii

A. Eu sunt vrednic de osanda, pentru ca am pacatuit si nu sunt sigur daca Dumnezeu imi va ierta pacatele.
B. Va trebui sa merg in iad daca nu ma voi pocai si nu stiu sigur daca ma voi pocai si daca ma voi impotrivi pacatelor.
C. Voi merge in iad, daca nu-mi schimb viata si daca nu fac roduri de pocainta. Si nu sunt sigur daca imi voi schimba inainte de moarte viata. Ah! Daca dupa spovedanie, din pricina relei deprinderi, voi cadea iarasi in pacatul faptuit de atatea ori, ce va fi cu mine?

- Ia hotararea tare de a nu mai pacatui niciodata. Indrepteaza-te de pacatul pe care-l faci cu usurinta si-ti indupleca voia. Acesta face si mai nesigura mantuirea.

Ziua a 22-a

Despre numarul celor osanditi

A. Este usor sa fim osanditi, caci calea care duce la osanda este foarte larga si multi merg pe ea, dupa cuvantul lui Hristos Insusi.
B. Este greu sa ne mantuim, pentru ca usa raiului este foarte ingusta si putini sunt cei care intra prin ea, dupa cum spune Domnul.
C. De la inceputul lumii si pana acum, cei mai multi au fost osanditi, dupa cum spun parintii si daca cei mai multi vor fi osanditi, atunci cu mine ce va fi?

-Trudeste-te sa te numeri cu cei putini alesi si nu cu cei multi osanditi.

Ziua a 23-a

Despre marturisirea celui osandit

A. Fiecare osandit va zice: mult a facut Dumnezeu ca sa ma mantuiasca. Cate binefaceri firesti si ale Harului mi-a dat ca sa ma convinga sa-L iubesc! Cate insuflari, cate iluminari, cate taine - ca sa ma aduca pe calea mantuirii! M-a mangaiat cu fagaduinte, m-a amenintat cu ingroziri, mi-a dat vreme de pocainta. Dar, din pricina impetritei mele inimi, toate au fost in zadar.
B. Puteam usor sa ma mantuiesc, daca ma feream de la inceput de pricinile pacatului, daca ramaneam statornic hotararii facute ca nu voi mai pacatui: o fagaduinta hotarata, o spovedanie generala, o pocainta sincera m-ar fi adus la cer.
C.Puteam fi osandit, pentru ceva, si pentru o placere de o clipa sunt aici si sufar chinurile vesnice. Cu ochii deschisi m-au aruncat in prapastia iadului si aceasta pe dreptate, pentru ca, n-am voit sa ma supun nici sfaturilor oe care mi le-au dat duhovnicii, nici mustrarilor constiintei si nici indrumarilor lui Dumnezeu.

_ Marturiseste-ti toate pacatele si pocaieste-te cum se cuvine, ca sa scapi de pocainta si marturisirea nefolositoare a celor osanditi.

Ziua a 24-a

Despre osanda vesnica

A. Osanda inseamna a fi lipsit cu totul de Dumnezeu.
B. Inseamna a arde vesnic in foc.
C. Inseamna deznadejde fara putinta de vindecare, nemarginita. O, ce ingrozitor este acest cuvant: pentru totdeauna! Cat de neindurat este aceasta vesnicie!

- Multumeste Domnului ca s-a milostivitr si ti-a dat vreme de pocainta si roaga-L sa pecetluiasca in amintirea ta vesnicia osandei, pentru ca numai ea este in masura sa te intelepteasca.

Ziua a 25-a

Despre amanarea vremii

A. Am pacatuit, deci sau osanda, sau pocainta. si totusi mai pacatuiesc? Multumindu-ma doar cu nadejdea ca am sa ma pocaiesc.? Ah! Dar cine ma asigura ca am sa ajung , cine ma asigura ca voi avea timp de pocainta?
B. Si daca voi avea timp, oare voi avea si chip sa ma pocaiesc cum se cade?
C. Si chiar de ma voi pocai, cine stie daca nu voi cadea iarasi in pacat?

-Baga de seama ca Dumnezeu iti da acest timp ca sa-l folosesti spre slava Lui si mantuirea sufletului tau, deci sa nu pierzi din el nici o clipa.

Ziua a 26-a

Despre Rai

A. Intrand in Rai, voi vedea deindata, fara nici o lipsa, toate bunatatile. Bucurie fara intristare. O cat de mari vor fi mangaierea, bucuria si veselia mea!
B. Atunci voi avea toate bunatatile, ma voi bucura de a fi impreuna cu Iisusul meu, Cu Preasfanta Fecioara, cu Ingerii si cu toti sfintii. O, ce stralucita, ce plina frumusete va fi aceasta impreuna vietuire!
C. Ma voi bucura vesnic, fara primejdia de a pierde vreodata aceasta bucurie. O bucurie ce nu se poate descrie!

-In orice intristare sau bucurie zi: Raiule cand te voi gusta? Si gandind la rai vei putea dispretui toate bunurile pamantesti si rabda toate necazurile si durerile.

Ziua a 27-a

Despre calea care duce la Rai

A.Numai doua sunt caile care duc la Rai: nevinovatia si pocainta. Dar eu care am pazit pana acum calea nevinovatiei? Nu! Pentru ca am parasit-o si m-am intinat de multimea pacatelor.
B. Dar, oare, de aceste pacate m-am pocait cum se cuvine vreodata? Am facut vreo nevointa? Ah! Mai degraba am fugit necontenit de orice osteneala si am cautat desfatarile si placerile trupesti.
C. Vreau sa intru in Rai? Da. Dar pe care cale pot sa intru? Pe una din acestea doua: sau pe cea a nevinovatiei, sau pe a pocaintei. Pe a nevinovatiei nu pot, pre a pocaintei nu voiesc. Cum dar ma voi mantui si voi gusta Raiul?

-Priveste spre cer si cugeta zicand: iata unde voi sta pe vecie numai daca ma voi pocai cum se cuvine.

Ziua a 28-a

Despre castigarea Raiului

A. Putin cere Dumnezeu de la mine, pentru ca sa-mi dea Raiul. Ajunge sa pazesc legea Lui, o lege usoara, foarte dreapta foarte placuta.
B. Acest putin pe care-l cere Dumnezeu il ajuta cu Harul Sau, cu puterea Sa, cu puterea pildei Lui.
C. Acest putin, Dumnezeu il rasplateste cu plata vesnica: putinele necazuri si suparari cu o bucurie vesnica si nemarginita; putinele osteneli cu rasplata vesnica, putina suferinta cu slava vesnica.

-Deci este foarte drept sa fii osandit, daca nu te grijesti de acest putin si pierzi Raiul.

Ziua a 29-a

Despre nemurirea sufletului si a trupului dupa inviere

A. Fiecare om va merge intr-un loc al vietii de dincolo ramanand nemuritor si cu sufletul si cu trupul, fie in Rai, fie in iad. Prin urmare si eu. Acest loc si-l pregateste fiecare inca din aceasta viata, sau cu faptele cele bune, sau cu faptele cele rele.
B.Diavolul, cu putina placere si gustare trecatoare, ma chiama sa-mi iau adio de nemurire si iadul eu primesc.
C.Domnul ma chiama sa-mi dea nemurirea in Rai si eu nu vreau. O, cat de nebun si cat de nerecunoscator sunt!

-Gandeste-te astazi, de multe ori, la nemurirea ta si ca sa dobandesti fericirea Raiului, ia ca mijlocitor catre Dumnezeu pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Ziua a 30-a

Despre raspunsul pe care il da constiinta fiecaruia

A. Imi intreb constiinta cu ce scop m-a adus Dumnezeu pe lume si ea imi raspunde: ca sa ma mantuiesc.
B. Ce mijloace mi-a dat El sa ma mantuiesc? Constiinta imi raspunde ca mi-a dat mijloace nenumarate: firesti si harice.
C. Ce am facut eu pana acum ca sa ma mantuiesc? Constiinta imi raspunde ca am facut ceea ce era mai rau cu putinta, ca si cum m-as fi nascut pe lume ca sa fiu osandit.

-Marturiseste-te, frate, osandeste raul pe care l-ai facut si hotaraste-te sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu. Caci se prea poate ca aceasta ora sa-ti fie cea din urma a vietii tale. Ofera-te pe tine insuti lui Dumnezeu, cu toate puterile sufletului si cu toate simtirile trupului tau.

Deprinderi Duhovnicesti

Meditatia VII 

 Despre raul  pe care-l cuprinde pacatul

Ia aminte la raul pe care il cuprinde in sine pacatul. Dupa cum unul este binele suprem, Dumnezeu, pe care trebuie sa Il iubim mai mult ca pe orice si apoi trebuie sa iubim si celelate bunuri, tot asa unul este raul cel mare, pacatul, pe care trebuie sa il uram cel mai mult, si din pricina lui sa uram si toate celelalte rele. Si fiindca nu este cu putinta sa fie o deosebire mai mare decat cea dintre Dumnezeu si pacat, este si vadit ca si raul de felul acesta impotriva binelui suprem este cel mai rau. Deci daca Dumnezeu este o  nemarginita mare a desavarsirii, pacatul este un rau nespus mai mare decat toate relele. Si daca Dumnezeu este fiinta fata de care toate fapturile sunt un nimic; neindoios ca pacatul este o uraciune, fata de care toate celelalte rele nici nu se pot numi astfel. Prin urmare pacatul este cea mai mare uraciune potrivnica maretiei si bunatatii
Sale. Prin urmare savarsind pacatul, ai nascut o uraciune nespus de hada, care se impotriveste cu totul binelui care se afla in Dumnezeu, o uraciune, care este cel mai mare  vrajmas al insusirilor
Sale dumnezeiesti.Multumeste indurarii lui Dumnezeu, care-ti da mana de ajutor ca sa te elibereze de aceasta uraciune si imbracamintea cea hada a pacatului cu care esti imbracat. Daca este trebuincioasa si propia-ti voie ca sa te unesti cu indurarea lui Dumnezeu, ca astfel, prin amundoua sa ti se stearga pacatele, apoi puneti vointa ca sa nimecesti toate relele savarsite,, rugand pe Dumnezeu ca sa te intareasca prin harul Sau, ca si tu insuti sa te poti impotrivi pacatului, precum si pacatul se impotriveste lui Dumnezeu; ca sa zdrobesti pacatul precum si el te-a zdrobit pe tine, rasplatindu-I pentru raul ce ti-a pricinuit.

Despre raul pe care-l pricinuieste in viata aceasta 

Ia aminte la raul pe care il pricinuiestepacatul in aceasta viata.  Pacatul: 

v     strica deprinderile virtutilor numite firesti si teologice, adica ale credintei celei vii, ale nestramutatei nadejdi si ale dragostei de Dumnezeu si lasa in suflet o ramasita de credinta moarta, de nadejde moarta si de dragoste moarta 

v     lipseste sufletul de harul cel indreptator, de cel lucrator, de cel al infierii si de ce al rabdarii, pe scurt de toate nemarginitele daruri ale harului, din care si numai unul singur este mai de pret decat toata lumea, pentru ca harul este cel mai mare dar pe care-L poate da Dumnezeu in aceasta viata 

v     goleste sufletul de toate partile faptelor bune, pe care le facu-se mai inainte potrivit cu dragostea si infierea primita de la Dumnezeu. Il lipseste prin urmare, de dreptul pe care il are de a ajunge mostenitor vietii vesnice.  

Dupa ce pacatul a lipsit nenorocitul de bunurile suprafiresti, il lipseste si de bunurile firii, pentru ca-i rapeste ascutimea mintii, lumina si judecata bunei cugetari, gingasia si simtirea inimii, pacea gandurilor si a cunostintei si curatenia tuturor puterilor; il umple de intuneric si de greseli, umple vointa de invartosare si spaima fata de bine, umple dragostea de pofte neinfranate si rele inclinari,  trupul de necuratii, simturile de neoranduiala si, pe scurt, umple sufletul, care era templu al  lui Dumnezeu si-l face pestera dracilor, vizuina a balaurilor . 

Deci, si tu frate, hotarasta-te ca de acum sa-ti folosesti cum se cuvine trupul care te-a inselat sa cazi in pacat , fiindca raul pe care ti l-a pricinuit tie si lui Dumnezeu nu are leac decat numai  lacrimile fierbinti, cere de la Dumnezeu doua izoare de lacrimi pentru ochi, si duh de adevarata pocainta in inima, ca sa poti plange cu ele marile pagube ce ti le-a pricinuit pacatul.

 C. Despre raul pe care-l pricinuieste in viata viitoare 

Ia aminte la raul pe care ti-l va pricinui pacatul viitor, care este munca cea vesnica si cerceteaza, iubitule, cu grija si cu luare aminte ce chin de neindurat este sa ajungi cu sufletul si cu trupul intr-un foc atat de rau, care sa topeasca nu numai muntii, dealurile si celelalte stihii: pamantul, apa si aerul ci si insasi stihia focului care ne slujeste pe noi, care pentru acela are sa ajunga ca o materie si hrana dupa cum se intelege din cele spuse de Ap. Petru: “Si stihiile aprinzandu-se se vor strica” (II Petru 3, 10 ). Si daca tu nu suferi pentru o clipa ca se apropie de tine focul acesta, care fata de cel al iadului este ca o inchipuire zugravita a unui foc, cum vei putea sa arzi in vecii vecilor intr-un asa foc? Cerceteaza, deasemenea cu luare aminte ce inseamna a fi cu totul lipsit de Dumnezeu, care cu dumnezeiestile
Sale desavarsiri se ingrijeste sa faci fericit un suflet, pe vecie, in ceruri; si dimpotriva, ce insemneaza sa afli in Dumnezeu numai razbunare, ca sa pedepseasca sufletul care s-a indepartat de Dansul.    Cum de nu te inspaimanti cu totul cand indraznesti sa pacatuiesti, fie chiar si o singura data? Ah, frate, nu  tii seama ca judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, si pedeapsa  cea vesnica au suferit-o atatia pentru un singur pacat? Daca savarsirea numai o singura data a fost de-ajuns ca sa aprinda un foc vesnic pentru acei nenorociti, cum vei indrazni sa mai adaugi alte lemne, cu noile tale greseli, in acel foc, in acea vapaie pe care ai aprins-o pana acum?  Hotarasta-te, deci sa te impotrivesti cu multa barbatie oricarui fel de ispita si tulburare, care-ti vine de la diavolul si hotarasta-te sa jertfesti de va fi nevoie, nu una, ci mii de vieti, ca sa fii biruit de pacat. Marturiseste ca nu esti vrednic sa ridici ochii spre cerul pe care l-ai dispretuit cu pacatele. Minuneaza-te de lipsa de frica de Dumnezeu in care ti-ai petrecut viata ca si cum pentru tine nu ar fi existat pedeapsa. Cere iertare de la Dumnezeu, pe care asa de des L-ai suparat. Roaga-L intru nemarginita Sa mila, sa te intareasca cu harul Sau, asa fel incat mai degraba sa iti versi tot sangele decat sa te intorci si sa-L mai amaresti, cum L-ai omorat pana acum cu pacatele.