Deprinderi duhovnicesti

Meditatia III

A. Mijloacele care ni le-a dat Dumnezeu pentru atingerea scopului nostru 

Ia aminte frate la multimea mijloacelor si a lucrarilor pe care ni le-a pus la indemana Dumnezeu, ca sa iti atingi cu ele cea din urma tinta, aratand cu aceasta, cat de mare grija si dorinta are ca sa te faca fericit pe vecie. Aceste mijloace sunt in primul rand bunurile materiale, adica avutiile, maririle, bogatia, placerile trecatoare. In al doilea rand bunurile firesti, adica: minte, cugetarea, agerimea simturilor si a madularelor trupesti. Al treilea bunurile suprafiresti cum sunt: stralucirile mintii, Harul cel lucrator si sfintitor, care poarta vointa spre bine, cu deosebite alte Haruri ale Duhului Sfant, virtutile placute lui Dumnezeu, dumnezeiestile Taine, Sfintele Scripturi, indemanurile parintilor duhovnici, fagaduinta bunurilor viitoare, amenintarile cu muncile cele vesnice, vegherea ingerilor, insusi Dumnezeu, care nu se multumeste numai sa te ajute  sa-ti atingi tinta prin mijlocirea fapturilor, ci Insusi a venit sa-ti ceara mantuirea, facandu-se om pentru tine; si din culmea inaltimii Sale a voit sa se faca unealta a mantuirii tale, nu numai cu cuvantul sau cu pilda Sa, ci si cu sangele Sau.Prin urmare, cat de mare nevoie era pentru tine sa slujesti lui Dumnezeu in aceasta lume trecatoare, ca sa-L gusti in cea vesnica. Fiindca pentru a te mantui, Domnul a randuit sa iti slujeasca nu numai cu toate fapturile- chiar si cu cele mai inalte ale cerului, ingerii si arhanghelii-ci si cu persoana Sa cea Dumnezeiasca, cu calatoriile, cu sudorile, cu saracia, cu ocarile Sale, cu patimile, cu moartea Sa, cu o visterie fara de margini ca rasplatire, lasanduti-le mostenire pe toate. Si acum daca din pricina nespusei tale  nemernicii te vei pierde, a cui e vina? Fara indoiala ca numai a ta, fiindca Dumnezeu din partea Sa, ce putea sa mai faca pentru mantuirea ta si n-a facut? El insusi spune, prin proorocul Isaia: “Ce voi mai face inca viei mele si nu am facut? Ca am asteptat sa faca struguri si ea a facut spini” (Is. 5, 4). Uimeste-te dar de nespusa bunatate a lui Dumnezeu fata de tine si multumste-I din toata inima. Cere cu smerenie iertare pentru marea nedreptate ce ai facut ca nu te-ai grijit de suflet. Roaga-L sa iti daruiasca har ca sa nu mai uit aceste adevaruri ci sa te calauzeasca in toate lucruile tale.“Doamne trimite lumina Ta si adevarul Tau, ele sa ma povatuiasca la muntele cel sfant al Tau”

B. Ca noi facem abuz de aceste mijloace

Ia  aminte la abuzul, pe care l-ai facut pana acum fata de aceste mijloace si unelte daruite tie de Dumnezeu pentru mantuire ta, si cum ai intrebuintat harul Duhului Sfant cel dinlauntrul tau. Cine stie daca tu nu ai luat prilej de la el ca sa pacatuiesti si mai mult? Cine stie daca nu cumva din acea lumina care ti-a aratat credinta, bunatatea si rabdarea cu care Dumnezeu indura pe cei pacatosi, tu ai luat intuneric de pacate? Cine stie daca nu cumva nadejdea si usurinta iertarii si tamaduirea pe care le ai prin spovedanie nu te-au facut sa inmultesti jignirile si rautatile tale fata de Dumnezeu? Mai ia aminte, apoi, cum atat bunurile materiale cat si cele firesti, pe toate acestea le-ai intrebuintat mult mai rau decat harurile launtrice si duhovnicesti, fiindca pe fapturile care trebuiau sa iti fie scara pentru a te sui spre Creator, tu le-ai facut zid despartitor, indepartandu-te prin ele de Dumnezeu. Ba mai mult le-ai intrebuintat ca pe niste arme ca sa lupti impotriva Lui. Ai voit numai sa iti saturi poftele cu ele, desi aceasta este o ocara adusa marelui tau binefacator, Dumnezeu.Pana cand oare iubite va tine aceasta lupta ntre tine si Dumnezeu? Pana cand Dumnezeu iti va da mijloace si unelte pentrru mantuire, iar tu sa le intrebuintezi impotriva cinstirii Lui si impotriva propiei tale mantuiri? Dumnezeu sa iti faca atat de mult bine, iar tu sa-l tot preschimbi in rau? O, nenorocitul de tine! Cand peste putina vreme vei da socoteala de acestea si cand Domnul nostru va pune in cumpana ceea ce a facut el pentru tine, cu ce ai facut tu pentru Dansul!

C Cum se cade sa indreptam acest abuz

De aceea frate indeparteaza toate neoranduielile si cere pentru ele iertare de la Rascumparatorul tau, mai inaite de aveni El sa te judece. Rusineaza-te de marea recunostinta pe care I-ai aratat-o si cu lacrimi in fiecare noapte, atrage-L catre dragostea de Tine. Uraste viata nenorocita, care ca un orb ai dus-o pana acum, ca si cum nu ar fi Dumnezeu ca sa-L slujesti  si sa-l castigi, ci tu singur ai fi stapanul lumii. Fagaduieste ca nu vei mai cauta  altceva in viitor decat sa placi lui Dumnezeu asigurandu-ti mantuirea. In sfarsit cere Har ca cu grija si cu ravna care se cuvine sa rabzi totul numai sa ajungi la tinta,  adica la Dumnezeu asa cum spune Sfantul Ignatie Teoforul:  “foc si rastignire, mancarea fiarelor, casapire, sfasiere, imprastierea oaselor, taierea madularelor, zdrobirea trupului intreg si chinuirea diavolului sa vina asupra mea, numai sa dobandesc pe Hristos.”  Bunurile care ti le-a dat Dumnezeu imparta-le in trei categorii acestea care totdeauna conlucreaza la atingerea tintei, si anume: harurile Sfantului Duh, Sfintele Taine si mai ales milostenia, intrebuinteaza-le cu cea mai mare grija. Nu se cade, sa doresti, mai mult sanatatea decat boala, sa pretuiesti mai mult bogatia decat saracia, cinstea mai mult decat dispretul sau viata mai mult decat moartea. Numai atata sa alegi boala sau saracia si toate cele ce smeresc sufletul si trupul, in masura in care ele te ajuta sa dobandesti tinta mantuirii tale. Pentru ca si un calator nu cauta calea cea mai usoara, ci cea mai sigura ca sa il aduca in patria sa, un bolnav nu ia doctoriile cele mai dulci, ci pe cele mai tamaduitoare pentru boala lui. Hotarasta-te  sa alergi mereu spre tinta din toate puterile si daca dai peste niscaiva piedici, inlatura-le si nu te opri pana nu atingi tinta, asa cum face si un rau, care nu se impiedica de oprelistile ivite in cale, ci alearga si nu se mai opreste pana ajunge in mare. Ce-ti folosesc frate toate poftele dezordonate pe care le ai? Ele sunt piedici in calea mantuirii, deci smulge din inima, desi pana acum le-ai iubit ca pe lumina ochiului. Pentru ca zice Domnul: “Daca ochiul taut e sminteste, scoate-l si arunca-l pe el de la tine” (Matei 5, 2 .Ce-ti folosesc toate acele curiozitati, dupa care umbli in toate partile, pierzand vremea pe care ar trebui sa o intrebuintezi pentru a merge pe calea mantuirii? Ele sunt piedici, deci taie-le pe toate, chiar daca le-ai iubi ca pe mana ta cea dreapta, caci: “daca dreapta ta te sminteste, tai-o si arunc-o de la tine” (Matei 5,30)