Meditatia a v-a

Despre pedepsele care s-au dat pentru pacate:

A.  Ingerilor

Dupa cum corpurile se pot masura dupa umbra lor, tot asa si dupa pedeapsa data pentru pacat se poate masura rautatea lui pentru ca pedeapsa este ca o umbra a pacatului, incat dupa ea se poate  intelege cat de mic sau cat de mare este pacatul. Acum masoara cea dintai pedeapsa care s-a dat Luceafarului  cazut si tovarasilor lui, diavolilor. Cugeta cu atentie, ce stare aveau demonii inainte de pacatuire si ce stare dupa ce au pacatuit. Dumnezeu i-a creat in cer, ca pe parga dumnezeiestilor sale lucruri plin de intelepciune, inzestrat cu toate harurile firii nemateriale, pregatiti sa cunoasca dupa voie darurile suprafiresti ale harului dumnezeiesc, duhuri curate, imbogatite cu minte, desavarsite cu mare putere, stralucitori de nespusa frumusete, impodobiti cu toate virtutile si toate bunatatile, ca sa fie deapururi, fericiti, dupa cum spune Dumnezeu prin Iezechil, despre chipul Domnului Tirului- dupa talcuirea fericitului Augustin: ” Tu, pecetea semanarii si cununa frumusetii, te-ai nascut in desfatarea raiului lui Dum,nezeu, te-ai imbracat in toate pietrele scumpe…din ziua in care ai fost taiat, te-am pus peste muntele cel sfant al lui Dumnezeu. Fosta-i in mijlocul pietrelor cele de foc, fosta-i fara prihana in zilele tale, din ziua in care ai fost creat pana ce s-a incuibat in tine nelegiuirea” ( Iezec. 28,12-15 ).Dar cum au rasplatit facatorului lor, ingerii care primisera asa de mari binefaceri? O multime din ei nevoind sa se supuna lui Dumnezeu, au cazut, intrebuintand impotriva vointei dumnezeiesti libertatea si puterea de a_L sluji cu grija.Socoteste, dar, ce mare rau este abaterea de calea catre tinta cea inalta si pacatuirea fata de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nerabdand nerecunostinta si nesupunerea diavolilor, i-a aruncat pe toti in adanc: ” Pe ingerii ca nu si-au pazit vrednicia, ci si-a parasit locasurile lor, ii tine in legaturi vesnice, in intuneric, pentru judecata din ziua cea mare” (Iuda 1, 6 ). Aceasta pedeapsa, pe care ei si-au atras-o  asuparasi e de trei ori infricosata, caci: 1. - a urmat de indata pedeapsa; 2.- a fost generala; 3.- a fost deplina. A urmat de indata ce si-a pus in mintea lor un cuget semet, fara sa le dea vreme de pocainta si i-a lasat sa cada din cer in focul cel vesnic cu o mai mare repeziciune decat a fulgerului, dupa cum zice Domnului: “vazut-am pe satana, ca un fulger, din cer cazand” (Luca 10, 18 ) A fost generala, pentru ca n-a crutat pe niciunul din marea multime care erau. Dca ar fi pedepsit numai pe Lucifer, s-au numai a zecea parte di marea armata a duhurilor celor inalte, cum e obiceiul sa se faca cu ostasii razvratiti, fara indoiala ca pedeapsa celor putini ar fi fost o marturie a dreptatii, in deajuns ca sa vare spaime in toti oamenii care pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu. Deci, socoteste, iubitule, ce fel de dreptate este razbunarea aceasta a lui Dumnezeu asupra tuturor ingerilor rai fara sa tina seama nici de vrednicie, nici de intelepciunea, nici de numarul lor mare, nci de bunurile si proslavirile ce i le-ar fi adus  daca i -ar fi slujit, nici de nemarginitele rauatati pe care ei aveau sa le pricinuiasca oamenilor ramanand lepadati! Pedeapsa a fost  deplina, pentru ca demonii si-au pierdut tooate darurile suprafiresti, pe care le aveau si puteau sa le primeasca si au cazut intr-o ticalosie nemarginita fara nadejde de a se mai izbavi vreodata , dintr-ansa.Socoteste, dar, de aici, cat de mult uraste Dumnezeu pacatul. Pentrru ca indata ce a vazut intinatate de necuratia pacatului pe cele mai alese din fapturile mainilor Sale, in loc sa le curateasca le-a aruncat pe toate in focul cel vesnic, fara nadejde de scapare. Cine poate sa nu se teama de acest nemitarnic judecator? Cine ar vrea  sa si-L aiba ca vrajmas? Cine ar avea indrazneala sa-L mai supere? Dupa cum si proorocul ieremia zice: “ Cine nu se va teme de tine, Imparate al neamurilor, pentru ca Tie Ti se cuvine cinstea ( Ierem. 10, 7 ). Pune acum fata-n-  fata pacatele tale cu pacatele aceolr diavoli nenorociti si uimeste-te cum se poarta Dumnezeu cu tine. Diavolii au pacatuit numai o singura data iar tu de atatea ori, ei au pacatuit numai cu gandul, iar tu ai pacatuit si cu gandul si cu lucrul si cu fapta!  Aceia pacatuind nu s-au supus la fapturi mai prejos decat ei, iar tu pacatuind te injosesti mai decat fiintele cele lipsite de judecata, aceia n-au primit vre-odata harul de a se ridica, pe cand tu, dupa, ce-ai primit acest har aici de multe ori l-ai intrebuintat rau; aceia n-au dispretuit preascumpul sange a lui Hristos, pentru ca nu s-a varsat pentru dansii, iar tu l-ai calcat in picoare de atea ori. Si cu toatre acestea, lor nu li s-a dat nici o clipa de ragaz ca sa se pocaiasca iar tie ti s-a dat atatia si atatia ani. Ba insusi Stapanul, care pentru ei a fost neinduplecat, pentru tine, nu numai ca a murit, ci este cel dintai care te cheama la pocainta sa-ti doreasca iertarea pacatelor. El este primul care-ti cere pacea, strigandu-ti cu sfantul autor al Apocalipsei sa-ti deschizi usa inimii ca sa-ti intre inlauntrul si sa te imbogateasca cu harurile Sale, si sa te faca fiu si mostenitor al Imparatiei Lui.  “Iata stau la usa si bat, daca cineva va auzi glasul meu si va deschide usa, voi intra la el si voi pranzi cu dansul si el cu Mine ( Apoc. 3, 20 )O nespusa bunatate a lui Dumnezeu! Si tu, frate, ai atata indrazneala ca sa te retragi inapoi si sa intorci armele impotriva unui tata aasa de iubitor? A unui asa de mare binefacator? Si a unui prieten asa de bun! O neam nerecunoscator al neamurilor,  curateste-te, deci, de mii de ori , iubitule, de pacate, fagaduieste sa le ispasesti in tot chipul. Marturiseste ca nu esti vrednic sa-ti ridici ochii la cer  ca vamesul si sa intalnesti fata tatalui ceresc. Cutremura-te nu numai de faptuirea ci si de numele pacatului, ba chiar si de simplu gand la pacat sa  zici si tu ca Iov: “frica m-a intampinat si cutremurul si oasele mele, tare le-a clatinat” ( Iov 4,14) pentru ca si singurul gandul la pacat este urat lui Dumnezeu, precum scrie scriitorul proverbelor: “ uraciunea este inaitea Domnului gandul nedrept” ( Prov. 15, 27 ). Roaga fierbinte pe Stapanul care s-a aratat fata de tine ca Dumnezeul milelor si nu Dumnezeu al razbunarii sa-ti dea putere sa raspunzi la chemarea Sa cu faptele unei adevarate pocainte si sa-ti intareasca in inima neschimbata fagaduinta facuta, ca sa nu-l mai manii cu nici un pacat, zicand cu David :” Intareste , Dumnezeule, ceea ce s-a hotarat de noi” (Ps. 67, 28 )

Rugaciunile Sfintilor Parinti

RUGACIUNE CATRE PREACURATA NASCATOARE DE DUMNEZEU

“Ceea ce singura esti bucurie celor scarbiti si partinitoare celor ce se nedreptatesc, mangaierea celor ce plang si ajutor celor neajutorati, cercetare celor neputiinciosi, acoperamant si sprijineala celor ce se chinuiesc, liman celor ce se inviforeaza si toiag orbilor, povatuitoare celor rataciti si scapare tare celor din nevoi, Nascatoare a lui Dumnezeu cu totul fara de prihana, ia aminte la aceasta ticaloasa si netrebnica rugaciune a mea, pe care o aduc Tie cu inima stransa scapa-ma de viforul cel rau al gandurilor. Izbaveste-ma de somnul cel greu care mi s-a pricinuit din lenevire si departeaza de la mine trandavia cea cumplita. Izbaveste-ma de tirania cea amara a dracilor, scoate-ma din obiceiul cel rau al patimilor si, precum stii, mantuieste-ma pe mine nevrednicul robul tau, cel ce intru tine, dupa Dumnezeu, mi-am pus nadejdile mantuirii.
Da-mi mie Preacurata, cu osardie sa fac poruncile Fiului tau si Dumnezeului nostru si sa pazesc totdeauna asezamanturile Lui cele mantuitoare si ma intareste sa-L inalt cu cuget treaz si cu minte desteapta in cantari de slavire bineprimite.
Caci nadajduind intru tine, Pricinuitoarea bunatatilor si ajutatoare aduc aceasta cerere, sa nu cad din nadejdea cea catre tine, Preacurata, nici sa ma intorc smerit si rusinat, ci sa aflu prin tine, de Dumnezeu daruita Stapana, sfarsit grabnic cererilor mele. Ca totdeauna, ca pe o ajutatoare a noastra, a pacatosilor, si implinitoare a cererilor mele, sa te laud si sa te maresc pe tine, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

Rugaciunile Sfintilor Parinti

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu

A lui Chiril Batranul din Constantinopol

Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos, ceea ce voiesti ca toti oamenii, intru slava unuia nascut Fiului tau intrand, sa te vada pe tine, cea aleasa mai inainte de intemeierea lumii, unealta a mantuirii neamului nostru.
Eu, netrebnicul si necuratul robul tau, te rog pe tine cea mai curata decat soarele si mai cinstita decat ingerii, primeste rugaciunea mea si nu ma lepada pe mine. Caci cer de la cugetarea si asezarea ta cea milostiva si iubitoare de oameni sa te rogi Fiului Tau Celui milostiv, ca una ce ai indrazneala, pentru mine, pacatosul, ca sa asculte intinata mea rugaciune pe care cu zdrobire si smerenie am facut-o, si sa nu o defaime pentru ca iese din inima spurcata, ci ca un induurat si multmilostiv, prin rugaciunea ta, a Preacuratei Maicii Lui, sa Se plece si , spre mine cautand, sa ma miluiasca si sa-mi ierte mie toate pacatele mele, cate in toata viata mea am nelegiuit.
Asa, fa Doamna mea Preasfanta Fecioara, iar eu iti voi fi tie dator sa propovaduiesc de-a pururi maririle tale si cu darul tau negrait, ca binecuvantata si cu daruri daruita esti in vecii vecilor. Amin!

Sfantul Nicodim Aghioritul. Rugaciunile Sfintilor Parinti

Rugaciune catre Nascatoare de Dumnezeu

Imparateasa tuturor

Iubitoare de oameni, iubitoare de bine, iubitoare de milostivire, Maica Fecioara, mireasa a lui Dumnezeu, Stapana si Doamna a toata zidirea cea vazuta si gandita, ca ceea ce in chip negrait ai nascut pe Facatorul si Stapanul acestora si pentru aceasta ai indrazneala catre Dansul neasemanata.Cauta cu dragoste spre mine ticalosul si nevrednicul robul Tau, care in lenevire si in trandavie necurmat traiesc si cu dulcetile ma amagesc si ma mangai, si tot trupul mi-l intinez prin vedere, prin auzire, prin limba, prin pipaire,  prin mirosire, si in scurt sa zic, cu totul m-am facut pacat si nici o parte nu mi-a ramas sanatoasa. Caci odata biruit fiind de pacat, sunt tras catre orice vrea el. Pentru aceea, de mare ajutor imi este trebuinta, care, in afara de al Tau, nu se afla in toata zidirea, Atotputernico. Asadar nu ma trece cu vederea Preacurata caci toti m-au trecut cu vederea si au trecut pe langa mine, vazand nevindecarea mea- proorocii, apostolii, dascalii, dreptii dumnezeiesti parinti- si am ramas singur ca un mort in mormant, intru cele intunecate si in umbra mortii. Si nu este nimeni care sa-mi ajute nicidecum. Dar mai avand putina ramasita de viata, cu mic glas strig catre Tine, prealaudata Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce toate le poti, ceeea ce toate le savarsesti. Pentru ca cele ce tu vrei sa le voiesti, acelea Fiul Tau le voieste. Caci Tu Imparateasa tuturor, foamea si setea lui o saturi, adica mantuirea oamenilor, si pentru aceasta te-a facut pe Tine Maica a Lui. Caci se bucura si se veseleste cand ceri ingaduinta pentru cei obositi, si mai ales pentru mine, cel ce port rana pe tot trupul.Cerceteaza neputinta mea, tamaduieste ranile mele, Preaslavit-o! Vezi chinuirea sufletului meu, cea cu dar daruita. Intru deznadajduire ma aflu si curand va cadea in iad sufletul meu, de nu-mi vei ajuta mie, Stapana. Ai milostivire, ai iubire de oameni, de aceea nu trece cu vederea aceasta ticaloasa rugaciune a mea ce ti se aduce Tie din buze necurate, ci stai de fata mie, ceea ce de-a pururi te chem si-mi fie mie mangaiere neintinata. Sa-mi fii mie indemnare nestricata, liniste prealina, podoaba, Mireasa preafrumoasa a Parintelui celui ceresc. Sa-mi fii mie aparatoare, pazitoare, partinitoare, scapare, ajutatoare, acoperamnat in toata vremea si locul, ziua si noaptea cand dorm, iar dupa ce ma scol, cand umblu. In tota viata mea fii mie nedespartita. Caci poti, si nimic nu-ti este cu putinta.Napadirile si navalirile celor puternici rispeste-le si le pierde de la mine, Preasfanta. In vremea iesirii ticalosului meu suflet sarguieste-te, si de silnicia cea netrecuta si infricosata a viclenilor draci izbaveste-ma. Sa nu lasi, Stapana mea de Dumnezeu Nascatoare, sa se bucure ei de mine ci Fiul tau si sfintii ingeri sa se bucure de mantuirea mea, iar vrajmasii Lui si ai zidirii Lui, cu desarte nadejdi sa se amageasca. Si in ziua cea de obste si infricosata a Judecatii a toata lumea, de munca vesnica izbaveste-ma si al slavei celei negraite al Fiului tau si Dumnzeu mostenitor arata-ma. Asa, multmilostiva Marie, Mireasa a lui Dumnzeu, ca sa te laud, bine sa cuvantez si sa te maresc pe Tine, cea mai inalta decat ostirile arhanghelilor, cea mai cinstita decat heruvimii, cea mai slavita decat serafimii, Maica lui Dumnezeu cea curata, nadejdea mea cea adevarata si intemeiata, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Meditatia VI

A.  Despre numarul pacatelor omului

Ia aminte la moartea si la infricosatul numar al pacatelor tale din care partea cea mai mica este cea de care iti amintesti, iar partea cea mai mare a celor uitate, pentru ca dupa spusa psalmistului “Pacatele cine le va pricepe” (Ps. 18,13). De aceea pentra ca sa-ti amintesti cateva din ele,- si inca nu destul de limpede adu-ti aminte de toate locurile pe unde ti-ai petrecut viata, de toate mijloacele de care te-ai folosit, de toate cinstirile de care te-ai bucurat, de toate varstele si de toti anii pe care i-ai trait si de toti oamenii cu care ai avut vre-o legatura si atunci vei vedea cat de mare este lantul pacatelor tale. Pentru ca sfarsitul unui pacat a fost inceputul altuia, asa fel ca nici o parte din viata ta nu a ramas nemurdarita de pacate. Toate simturile ti le-ai facut porti, prin care moartea intra in fiecare ceas in sufletul tau. Toate puterile launtrice ale sufletului le-ai intrebuintat ca niste unelte ale tutror pacatelor pe care le puteai face in starea in care te aflai. Intreaga voie care ti s-a dat sa ravnesti cu ea spre Dumnezeu, tu ai intrebuintat-o, vai! dorind si imbratisand toate lucrurile netrebnice si fara rost intorcandu-ti fata de la Dumnezeu.

De aceea frate , trebuie sa marturisesti inaintea lui Dumnezeu sufletul tau ca trupul lui Iov, tot plin de bube, tot putred, ca un butoi urat, plin de viermi. Fiindca un pacat chiar daca poate fi iertat, cand stapaneste pe om il face vrednic de moarte, tu te-ai facut de atatea ori vrednic de moarte pentru pacatele care te-au stapanit si daca un singur pacat de moarte este vrednic de iad, tu, frate, de cate ori oare ai fost vrednic sa te fi afundat in iad din pricina pacatelor de moarte? Cu toate acestea nu poti tagadui ca indurarea pe care ti-a aratat-o Dumnezeu  a fost mare si inca prea mare.

Cere de la Dumnezeu o iertare pe masura covarsitoarelor tale pacate pe care le-ai facut, fagaduind de acum sa il iubesti cu atat mai multa caldura, cu cat mai cu semetie l-ai intristat, si ai incredere ca El , ca un multmilostiv te va ajuta si te va intari cu Harul Sau, ca sa nu mai cazi iarasi in pacatele savarsite:

Doamne si Stapanul vietii mele, sa nu ma parasesti in sfatul lor si sa nu ma lasi sa cad intre ei” (Sirah 23, 1).

B. Despre greutatea lor

Socoteste apoi greutatea pacatelor.  Pentru ca orice pacat pe care tu socotesti ca se poate ierta este cel mai rau si cea mai mare nenorocire din lume, iar fiecare pacat de moarte, care este un rau fata de Dumnezeu, intrece nespus toate relele fata de fapturi. Vinovatia prin care se indatoreaza omul printr-un singur pacat de moarte este asa de multa si asa de mare incat facerile de bine ale Sfintilor, toate sfintenia ingerilor, tot ajutorul Maicii Domnului, inmultite de o mie de ori nu pot sa o plateasca si nici nu se poate cumpani cu ceva greutatea unui pacat de moarte in cantarul dreptatii dumnezeiesti decat numai Crucea si Sangele Mantuitorului. De aceea pacatul este culmea tuturor rautatilor, este singurul si adevaratul rau.Astfel daca ar fi cu putinta sa punem alaturi toate pedepsele iadului cu un pacat de moarte, ar fi mai putin nenorocit cel care ar fi pedepsit cu acelea, decat cel care savarseste pacatul de moarte, precum graieste Duhul Sfant: ” mai de folos este iadul decat pacatul de moarte.” Asa de mare este greutatea unei nelegiuri inaintea lui Dumnezeu! Cine indrazneste sa faca o astfel de nelegiuire, fara indoiala ca are inima impietrita, este o fiinta cu totul farade minte. Deci ce altceva se cuvine frate, sa faci, decat sa plangi toata viata ta cu lacrimi amare, pentru o astfel de cutezanta si impietrire, pe care ai aratat-o fata de Dumnezeu, pacatuind.

Ce altceva se cade sa faci, decat sa-ti doresti o suferinta mai grea decat toate pedepsele, pentru ca sa rasplatesti cinstea si nemarginata maretie a lui Dumnezeu, pe care asa de tare L-ai dispretuit?

Cere deci de la Domnul, din toata inima, sa-ti daruiasca aceasta suferinta, pentru ca tu, dupa insusi cuvantul Sau, nu poti sa te pocaiesti cum se cuvine, fara ajutorul Harului dumnezeiesc, de care te-ai aratat asa nevrednic. Roaga cu caldura pe Domnul sa se indure de tine si precum de atatea ori S-a aratat indurator, in acelasi chip si acum sa-si arate bunatatea si atotputernicia ca sa ti le ierte pe toate cu mare mila Sa si sa nu-ti mai aminteasca de ele.   

Ziua intai

Despre valoarea mantuirii

A. Mantuirea este un lucru propiu al meu; daca eu nu am grija de ea, cine se va griji de mine?
B. Este lucrul cel mai important al intreg sufletului meu. Daca eu nu voi asigura-o, cine o va asigura pentru mine?
C. Este un lucru pentru vecie; daca-l nu-l voi face eu, cine-l va face in locul meu?- Deci ce voi face? De ce nu am avut grija de mantuirea sufletului meu, intru totul? Caci nu am altceva mai scump decat sufletul. Si daca cumva il voi pierde, am pierdut pe vecie tot binele.

-Marturiseste Sfintei Treimi, prin mijlocirea Fecioarei, a sfantului a carui nume il porti sau al altui sfant ce-l ai ca ocrotitor, toata grija ta, pentru ca ea sa se faca spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletului.

Ziua a doua

Despre nesiguranta ceasului mortii

A. S-a dat o hotarare: va trebui sa mori, dar nu stii cand, poate astazi, poate in acest ceas.
B. Nu stiu nici un loc. Poate aici, unde stau, poate acolo unde merg, sau acolo unde ma opresc, sau in orice alt loc pe unde trec.
C. Nici felul mortii nu-l stiu. Pot sa mor nepocait, apasat de cutare sau cutare pacat. Si totusi pacatuiesc cu atata bucurie, cu atata lipsa de frica si cad cu atata usurinta! Si nu fug de nici un prilej al pacatului! Ce fel de credinta oare este credinta mea?

- Fagaduieste sa nu-ti mai pierzi timpul, care este un scump mijloc de a trai virtuos, -si sa te pocaiesti de relele din cursul zilei. Ceasul pe care il pierzi poate sa-ti fie cel din urma ceas al vietii si ceasul pe care il folosesti bine poate sa-ti aduca vesnica fericire.

Ziua a treia

Despre prevederea mortii

A. Daca nu mor subit, va mai fi vreme ca sa pot prevedea moartea si sa ma pocaiesc, daca voi mai avea vreme sa ma spovedesc. Dar oare voi mai putea vorbi atunci, apasat fiind de greutatea bolii?
B. Dar oare voi mai avea mintea limpede ca sa-mi cercetez sufletul? Oare voi mai putea sa-mi vin in fire din pricina fricii?
C. Oare voi mai avea inima ca sa fac o buna pocainta? Dar atunci voi avea constiinta tulburata de multimea pacatelor! Ce voi face eu atunci.

- Pastreaza-ti totdeauna sufletul curat si fugi de tot ce aduce mustrarea de constiinta. Sa ai un bun duhovnic si sa nu-ti pierzi timpul, care ti-l da Dumnezeu fara sa te pocaiesti cu adevarat.

Ziua a patra

Despre pregatirea de moarte

A. Ce trebuie oare sa fac, pentru ca sa mor bine? Acele bunuri care in acel ceas le voi avea savarsite.
B. Acelea pe care nu pot sa le fac in acel ceas.
C. Acelea care se cad sa le fac numaidecat in acel ceas.

- Printre treburile zilei acesteia, socoteste si moartea, pocaindute de pacate si hotarastete sa slujesti lui Dumnezeu, dupa rangul pe care il ai.

Ziua a cincea

Despre starea celui ce moare

A. Il chinuiesc pacatele savarsite, pentru ca nu s-a pocait niciodata de ele, asa cum se cuvine.
B. Starea de fata il amaraste, caci vede ce mari primejdii il asteapta si n-are cum sa fuga de ele.
C. Il inspaimanta viata viitoare, pentru ca avand in fata vesnicia, nu stie in care din doua va merge: la fericire sau la pedeapsa. Tremura si cei drepti; ce popt face eu, de trei ori pacatosul?

- Marturiseste-te chiar astazi, daca esti sigur sau de te indoiesti ca mai ai nespovedit un pacat de moarte. Iar daca socoti ca te afli in stare de har, multumeste lui Dumnezeu si roaga-l sa te pazeasca asa pana la sfarsit.

Ziua a sasea

Despre cel din urma ceas al vietii

A. In acel ceas se va desparti sufletul de trup si desfatari.
B.In acel ceas se vor sfarsi onorurile, bogatia si prietenii.
C. Pot sa fiu osandit in acel ceas. Daca el este cel din urma, ce se va intampla cu mine?

- O! Clipa, de care va atarna viata vesnica!
Pune-ti in randuiala in fiecare seara, sa-ti cercetezi constiinta. Roaga-te ingerului tau pazitor.

Ziua a saptea

Despre a doua Inviere a Domnului

A. In ceasul mortii mele, mi se va face judecata si parca ma vad pe patul pe care voi fi judecat.
B. La stanga, vad diavolul care rade si-mi deschide inainte o carte mare, ca sa citeasca din ea toate pacatele vietii mele.
C. La dreapta, vad pe ingerul meu pazitor citind dintr-o carte mica putinul bine pe care l-am facut si cu tristete ma priveste in ochi. O, ce priveliste! Cata spaima!

- Roaga pe Domnul sa te pazeasca, ca sa nu-L mai superi si ca sa ai parte de o moarte buna.

Ziua a opta

Despre starea sufletului dupa moarte

A. Daca sufletul, fiind impodobit cu multe virtuti, va avea parte de fericire, degrab il vor insoti ingerii cu mare bucurie. Ce mare va fi acea bucurie!
B. Daca sufletul va fi osandit, fiind gol de virtute, va fi tarat indata de draci. Dar eu oare, de cine voi fi tras? Si in ce loc voi sta?
C. Daca sufletul imi va fi osandit la iad, vai mie! Cat de mare va fi groaza acelei temnite, in care va ramane pana la a doua venire a Domnului, ca sa primeasca osanda deplina!

- Chiar in seara aceasta, dupa ce ti-ai facut cercetarea constiintei, cerceteaza-ti trecutul vietii sa vezi in ce stare te afli si inainte de a te culca roaga pe Domnul sa te izbaveasca de munca vesnica.

Ziua a noua

Despre starea trupului dupa moarte

A. Gandeste-te cum are sa-ti fie cadavrul dupa moarte: palid, urat rau mirositor: nu vede, nu aude, nu vorbeste, fara miscare, fara simtire, fara nici o putere.
B. Unde-l duc? In biserica insotit de preoti, care, dupa putine rugaciuni, il las sa fie inmormantat in groapa, aruncat in pamant ca sa putrezeasca si sa fie mancat de viermi. Si pe un astfel de trup, rau mirositor, il lingusesc eu cu atatea desfatari?
C. Dupa inmormantare ce va urma? El se va sterge din amintirea oamenilor si va fi uitat asa de tare ca si cum nu ar fi fost niciodata pe lume.

- Aminteste-ti cum se sfarseste toata desertaciunea lumii si ca acest trup, asa de dezmerdat, pentru care ne trudim asa de mult, are sa putrezeasca cu totul. Deci uraste placerile trupesti si paraseste desertaciunile.

Ziua a zecea

Despre socotinta vietii

A. Cat timp traiesc si fac bine sau rau, scriu oarecum cele ce fac, ca intr-o carte, care are sa fie citita intr-o buna zi. Se vor citi aunci relele, care se cadea sa nu le fac si le-am facut.
B. Se vor citi si cele bune, pe care trebuie sa le fac si nu le-am facut.
C. La urma mi se va rosti sentinta definitiva. Dar care? Aceea pe care mi-o pregatesc prin faptele mele.

- Arunca o privire asupra vietii trecute si socoteste-ti pacatele si cate bunuri n-ai facut din diferite pricini si uraste tot raul pe care l-ai facut, fagaduind ca de acum inainte sa duci o viata virtuoasa.

Ziua 11-a

Despre pocainta

A. Deoarece am pacatuit am nevoie sa ma pocaiesc. Nu este asa? Dar cand am sa ma pocaiesc? Poate ca dupa moarte? Este imposibil, pentru ca nu mai am vreme.
B. In timpul mortii? E foarte greu, caci poate ca am putina vreme si apoi sunt si ingreunat de boala.
C. Alt timp in puterea mea, in afara de timpul prezent numai este. Deci se cade sa ma pocaiesc acum, imediat, pentru ca astfel s-ar putea sa nu ma mai pocaiesc.

- Pocaieste-te in fiecare seara si cere iertare de la Dumnezeu pentru toate relele ce ai facut, de cuvintele urate pe care le-ai rostit si de toate gandurile rele ce ai avut. Marturiseste-le pe toate duhovnicului tau si fa canon pentru ele.

Ziua a 12-a

Despre judecata din urma

A. Semnele care se vor arata la judecata viitoare, dupa cum le arata dumnezeiestile Scripturi, vor fi acestea: soarele se va intuneca, luna se va face ca de sange, stelele vor cadea, marea va mugi, pamantul va deschide crapaturi adanci; cutremure ingrozitoare si multe altele.
B. Judecata va veni pe neasteptate, incat n-o poti prevedea, in timp ce oamenii pacatuiesc si nu mai este vreme de pocainta si de indreptare.
C. Cu vuiet mare va ploua din cer foc, care va cuprinde in flacarile sale toata lumea. O, ce mare valvataie ! Daca fapturile cele nesimtitoare vor fi ingrozite de frica, cata vor avea pacatosii?

-Trei lucruri se cade sa ai in aceasta meditatie 1. frica de dreptatea dumnezeiasca; 2. strangere de inima si pocainta pentru pacate; 3. rugaciunea de umilinta pentru indurarea lui Dumnezeu.

Ziua a 13-a

Despre invierea mortii

A. La glasul infricosat al trambitelor ingeresti, va invia si trupul meu, din locul unde se va gasi zacand.
B. Sufletul meu de unde se va gasi atunci, va zbura sa se uneasca iarasi cu trupul.
C. Impreuna apoi uniti sufletul cu trupul vor fi nemuritori. Ce alta nemurire mai pot avea? Fie pedeapsa pentru pacatele savarsite, fie fericire pentru pocainta facuta si virtutile savarsite.

- Nevoieste-te in post si in infranare sau in alt chip fa milostenie, ca sa-ti dea Dumnezeu pocainta adevarata si sa te caiesti de pacatele tale.

Ziua a 14-a

Despre a doua venire a lui Hristos

A. Va veni Iisus Hristos triunfator, cu Crucea Lui, insotit de milioane de ingeri, avand alaturi pe Preasfanta Sa Maica, inconjurata de toti Apostolii si de toti Sfintii, infricosat, proslavit, sezand pe nori. Ca ziditor al meu, El imi va cere socoteala pentru toate harurile si mijloacele ce mi-a dat sa ma mantuiesc, iar eu nerecunoscatorul, le-am irosit.
B. Ca Tata, imi va cere, socoteala pentru marea dragoste ce mi-a aratat si eu i-am raspuns cu asa mare nerecunostinta.
C. Ca Mantuitor, imi va cere socoteala pentru sangele varsat pentru mine si pe care eu l-am calcat in picioare.

- Dupa meditarea acestor trei adevaruri, rosteste cu indurerata inima psalmul 6, alta rugaciune miscatoare.

Ziua a 15-a

Despre mustrarea constiintei la judecata viitoare

A. Nici unul din pacatele mele nu va ramane atunci ascunse sau trecute cu vederea. Toate se vor vadi, toate vor fi citite, toate vor fi auzite. Ce mari vor fi atunci rusinea si nedumerirea mea!
B. Cate pacate ascunse mi se vor vadi atunci, pe care nici eu insumi nu le mai stiu? Cate rele de care eu nici nu am tinut socoteala? Si ce raspuns voi da atunci pentru ele?
C. Dumnezeu va pune atunci deoparte binefacerile si harurile Sale pe care mi le-a daruit, iar de cealalta parte si reaua intrebuintare facuta a Sfintelor Taine, a insuflarilor si iluminarilor pe care mi le-a daruit si al tuturor celorlalte daruri. Cata spaima si ce deznadejde ma va cuprinde atunci!

-Retrage-te, astazi, macar pentru putina vreme intr-un loc linistit si cerceteaza-ti bine constiinta nu numai asupra pacatelor din afara, ci si asupra spovedaniilor facute si a pacatelor ramase nemarturisite. Alearga la duhovnic ca sa le marturisesti pe toate si sa le indreptezi.

Ziua a 16-a

Despre despartirea dreptilor de pacatosi

A. In viata aceasta locuiesc impreuna cei nevinovati si cei ce gresesc, dreptii si pacatosii, iar daca mor sunt ingropati tot impreuna. Atunci insa vor fi despartiti de ingeri, dreptii de cei pacatosi si la dreapta vor sta dreptii, chiar daca eu i-am dispretuit in lumea aceasta.
B. La stanga vor sta pacatosii, chiar si acei cu care eu am pacatuit.
C. Dar eu de care parte ma voi afla?

- Ai incredere in ingeri si mai ales in ingerul tau pazitor si roaga-l ca in acea zi sa te scoata dintre pacatosi si sa te duca de-a dreapta lui Iisus, iar acum supune-te indrumarilor spre virtute pe care ti le da.

Ziua a 17-a

Despre hotararea cea din urma

A. Dupa ce vor fi despartiti pacatosii de drepti, Iisus Hristos va rosti sentinta care va ramane cu totul definitiva.
B. Hotararea va fi indeplinita imediat.
C.Hotararea va fi data pentru totdeauna: osanda vesnica pentru cel ce a pacatuit si n-a vrut sa se pocaieasca si sa se indrepteze; binecuvantarea vesnica pentru cel ce n-a pacatuit, sau dupa ce a pacatuit s-a pocait si s-a indreptat.

- Umileste-te inaintea lui Dumnezeu, pocaieste-te si cere-I iertare, rugandu-L sa te fereasca de acea osanda.

Ziua a 18-a

Despre valoarea timpului

A. Cat pretuieste o clipa, atata pretruieste si tot timpul. Pentru ca un suflet care s-a indepartat de Dumnezeu prin pacat, poate sa-l castige din nou intr-o singura clipa. De aceea spuneti: ce bine pot face astazi si nu l-am facut sau nu-l fac?
B. Ziua de azi trece si nu se mai intoarce niciodata.
C. Pentru ziua de astazi am sa dau socoteala si nu ma grijesc de aceasta? Asa va fi orice clipa a vietii mele. Vai mie! Daca voi intrebuinta tot timpul pentru a face rele!

_ Sileste-te ca azi sa ai un castig duhovnicesc si sa-ti asiguri plata mare facand multe fapte placute lui Dumnezeu. La fiecare fapta pe care o faci foloseste toate prilejurile de virtute pe care le poti, de pilda: la Sfanta Liturghie fa fapte de adorare, de credinta, de multumire, de dragoste de supunere s.a.

Ziua a 19-a

Despre iad - osanda vesnica

A. Ce este iadul? Este o temnita cu totul intunecata, unde traiesc in lanturi, cei osanditi, fara nici o nadejde de scapare.
B. Este un salas de foc, care arde de-a pururi si nu se stinge niciodata.
C. Este locul tuturor chinurilor, unde sunt tot felul de munci si unde nu-i nici o clipa de repaus.

_ Pocaieste-te chiar astazi de pacate, aducandu-ti aminte de chinurile iadului, pe care ar trebui sa le suferi chiar acum, daca Domnul nu s-ar fi indurat de tine.

Ziua a 20-a

Despre starea celor osanditi

A. Ce fac in iad cei osanditi? Isi dau seama de nemasurata rautate a pacatului, pe care acum n-o iau in seama.
B. Primesc pedeapsa pacatului, de care acum nu se ingrijesc.
C. Blestema pricinile pacatului de care acum fug. O, nenorocita viata a osanditilor! Mai bine ar fi de ei sa fie nimmiciti, decat sa traiasca si sa fie osanditi.

- Fugi de tot prilejul pacatului. Supune-ti lui Dumnezeu toata voia si pe tine insuti si roaga-L pe El si pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa te izbaveasca de pacat care sunt pricina osandirii.

Ziua a 21-a

Despre nesiguranta mantuirii

A. Eu sunt vrednic de osanda, pentru ca am pacatuit si nu sunt sigur daca Dumnezeu imi va ierta pacatele.
B. Va trebui sa merg in iad daca nu ma voi pocai si nu stiu sigur daca ma voi pocai si daca ma voi impotrivi pacatelor.
C. Voi merge in iad, daca nu-mi schimb viata si daca nu fac roduri de pocainta. Si nu sunt sigur daca imi voi schimba inainte de moarte viata. Ah! Daca dupa spovedanie, din pricina relei deprinderi, voi cadea iarasi in pacatul faptuit de atatea ori, ce va fi cu mine?

- Ia hotararea tare de a nu mai pacatui niciodata. Indrepteaza-te de pacatul pe care-l faci cu usurinta si-ti indupleca voia. Acesta face si mai nesigura mantuirea.

Ziua a 22-a

Despre numarul celor osanditi

A. Este usor sa fim osanditi, caci calea care duce la osanda este foarte larga si multi merg pe ea, dupa cuvantul lui Hristos Insusi.
B. Este greu sa ne mantuim, pentru ca usa raiului este foarte ingusta si putini sunt cei care intra prin ea, dupa cum spune Domnul.
C. De la inceputul lumii si pana acum, cei mai multi au fost osanditi, dupa cum spun parintii si daca cei mai multi vor fi osanditi, atunci cu mine ce va fi?

-Trudeste-te sa te numeri cu cei putini alesi si nu cu cei multi osanditi.

Ziua a 23-a

Despre marturisirea celui osandit

A. Fiecare osandit va zice: mult a facut Dumnezeu ca sa ma mantuiasca. Cate binefaceri firesti si ale Harului mi-a dat ca sa ma convinga sa-L iubesc! Cate insuflari, cate iluminari, cate taine - ca sa ma aduca pe calea mantuirii! M-a mangaiat cu fagaduinte, m-a amenintat cu ingroziri, mi-a dat vreme de pocainta. Dar, din pricina impetritei mele inimi, toate au fost in zadar.
B. Puteam usor sa ma mantuiesc, daca ma feream de la inceput de pricinile pacatului, daca ramaneam statornic hotararii facute ca nu voi mai pacatui: o fagaduinta hotarata, o spovedanie generala, o pocainta sincera m-ar fi adus la cer.
C.Puteam fi osandit, pentru ceva, si pentru o placere de o clipa sunt aici si sufar chinurile vesnice. Cu ochii deschisi m-au aruncat in prapastia iadului si aceasta pe dreptate, pentru ca, n-am voit sa ma supun nici sfaturilor oe care mi le-au dat duhovnicii, nici mustrarilor constiintei si nici indrumarilor lui Dumnezeu.

_ Marturiseste-ti toate pacatele si pocaieste-te cum se cuvine, ca sa scapi de pocainta si marturisirea nefolositoare a celor osanditi.

Ziua a 24-a

Despre osanda vesnica

A. Osanda inseamna a fi lipsit cu totul de Dumnezeu.
B. Inseamna a arde vesnic in foc.
C. Inseamna deznadejde fara putinta de vindecare, nemarginita. O, ce ingrozitor este acest cuvant: pentru totdeauna! Cat de neindurat este aceasta vesnicie!

- Multumeste Domnului ca s-a milostivitr si ti-a dat vreme de pocainta si roaga-L sa pecetluiasca in amintirea ta vesnicia osandei, pentru ca numai ea este in masura sa te intelepteasca.

Ziua a 25-a

Despre amanarea vremii

A. Am pacatuit, deci sau osanda, sau pocainta. si totusi mai pacatuiesc? Multumindu-ma doar cu nadejdea ca am sa ma pocaiesc.? Ah! Dar cine ma asigura ca am sa ajung , cine ma asigura ca voi avea timp de pocainta?
B. Si daca voi avea timp, oare voi avea si chip sa ma pocaiesc cum se cade?
C. Si chiar de ma voi pocai, cine stie daca nu voi cadea iarasi in pacat?

-Baga de seama ca Dumnezeu iti da acest timp ca sa-l folosesti spre slava Lui si mantuirea sufletului tau, deci sa nu pierzi din el nici o clipa.

Ziua a 26-a

Despre Rai

A. Intrand in Rai, voi vedea deindata, fara nici o lipsa, toate bunatatile. Bucurie fara intristare. O cat de mari vor fi mangaierea, bucuria si veselia mea!
B. Atunci voi avea toate bunatatile, ma voi bucura de a fi impreuna cu Iisusul meu, Cu Preasfanta Fecioara, cu Ingerii si cu toti sfintii. O, ce stralucita, ce plina frumusete va fi aceasta impreuna vietuire!
C. Ma voi bucura vesnic, fara primejdia de a pierde vreodata aceasta bucurie. O bucurie ce nu se poate descrie!

-In orice intristare sau bucurie zi: Raiule cand te voi gusta? Si gandind la rai vei putea dispretui toate bunurile pamantesti si rabda toate necazurile si durerile.

Ziua a 27-a

Despre calea care duce la Rai

A.Numai doua sunt caile care duc la Rai: nevinovatia si pocainta. Dar eu care am pazit pana acum calea nevinovatiei? Nu! Pentru ca am parasit-o si m-am intinat de multimea pacatelor.
B. Dar, oare, de aceste pacate m-am pocait cum se cuvine vreodata? Am facut vreo nevointa? Ah! Mai degraba am fugit necontenit de orice osteneala si am cautat desfatarile si placerile trupesti.
C. Vreau sa intru in Rai? Da. Dar pe care cale pot sa intru? Pe una din acestea doua: sau pe cea a nevinovatiei, sau pe a pocaintei. Pe a nevinovatiei nu pot, pre a pocaintei nu voiesc. Cum dar ma voi mantui si voi gusta Raiul?

-Priveste spre cer si cugeta zicand: iata unde voi sta pe vecie numai daca ma voi pocai cum se cuvine.

Ziua a 28-a

Despre castigarea Raiului

A. Putin cere Dumnezeu de la mine, pentru ca sa-mi dea Raiul. Ajunge sa pazesc legea Lui, o lege usoara, foarte dreapta foarte placuta.
B. Acest putin pe care-l cere Dumnezeu il ajuta cu Harul Sau, cu puterea Sa, cu puterea pildei Lui.
C. Acest putin, Dumnezeu il rasplateste cu plata vesnica: putinele necazuri si suparari cu o bucurie vesnica si nemarginita; putinele osteneli cu rasplata vesnica, putina suferinta cu slava vesnica.

-Deci este foarte drept sa fii osandit, daca nu te grijesti de acest putin si pierzi Raiul.

Ziua a 29-a

Despre nemurirea sufletului si a trupului dupa inviere

A. Fiecare om va merge intr-un loc al vietii de dincolo ramanand nemuritor si cu sufletul si cu trupul, fie in Rai, fie in iad. Prin urmare si eu. Acest loc si-l pregateste fiecare inca din aceasta viata, sau cu faptele cele bune, sau cu faptele cele rele.
B.Diavolul, cu putina placere si gustare trecatoare, ma chiama sa-mi iau adio de nemurire si iadul eu primesc.
C.Domnul ma chiama sa-mi dea nemurirea in Rai si eu nu vreau. O, cat de nebun si cat de nerecunoscator sunt!

-Gandeste-te astazi, de multe ori, la nemurirea ta si ca sa dobandesti fericirea Raiului, ia ca mijlocitor catre Dumnezeu pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.

Ziua a 30-a

Despre raspunsul pe care il da constiinta fiecaruia

A. Imi intreb constiinta cu ce scop m-a adus Dumnezeu pe lume si ea imi raspunde: ca sa ma mantuiesc.
B. Ce mijloace mi-a dat El sa ma mantuiesc? Constiinta imi raspunde ca mi-a dat mijloace nenumarate: firesti si harice.
C. Ce am facut eu pana acum ca sa ma mantuiesc? Constiinta imi raspunde ca am facut ceea ce era mai rau cu putinta, ca si cum m-as fi nascut pe lume ca sa fiu osandit.

-Marturiseste-te, frate, osandeste raul pe care l-ai facut si hotaraste-te sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu. Caci se prea poate ca aceasta ora sa-ti fie cea din urma a vietii tale. Ofera-te pe tine insuti lui Dumnezeu, cu toate puterile sufletului si cu toate simtirile trupului tau.

Deprinderi Duhovnicesti

Meditatia VII 

 Despre raul  pe care-l cuprinde pacatul

Ia aminte la raul pe care il cuprinde in sine pacatul. Dupa cum unul este binele suprem, Dumnezeu, pe care trebuie sa Il iubim mai mult ca pe orice si apoi trebuie sa iubim si celelate bunuri, tot asa unul este raul cel mare, pacatul, pe care trebuie sa il uram cel mai mult, si din pricina lui sa uram si toate celelalte rele. Si fiindca nu este cu putinta sa fie o deosebire mai mare decat cea dintre Dumnezeu si pacat, este si vadit ca si raul de felul acesta impotriva binelui suprem este cel mai rau. Deci daca Dumnezeu este o  nemarginita mare a desavarsirii, pacatul este un rau nespus mai mare decat toate relele. Si daca Dumnezeu este fiinta fata de care toate fapturile sunt un nimic; neindoios ca pacatul este o uraciune, fata de care toate celelalte rele nici nu se pot numi astfel. Prin urmare pacatul este cea mai mare uraciune potrivnica maretiei si bunatatii
Sale. Prin urmare savarsind pacatul, ai nascut o uraciune nespus de hada, care se impotriveste cu totul binelui care se afla in Dumnezeu, o uraciune, care este cel mai mare  vrajmas al insusirilor
Sale dumnezeiesti.Multumeste indurarii lui Dumnezeu, care-ti da mana de ajutor ca sa te elibereze de aceasta uraciune si imbracamintea cea hada a pacatului cu care esti imbracat. Daca este trebuincioasa si propia-ti voie ca sa te unesti cu indurarea lui Dumnezeu, ca astfel, prin amundoua sa ti se stearga pacatele, apoi puneti vointa ca sa nimecesti toate relele savarsite,, rugand pe Dumnezeu ca sa te intareasca prin harul Sau, ca si tu insuti sa te poti impotrivi pacatului, precum si pacatul se impotriveste lui Dumnezeu; ca sa zdrobesti pacatul precum si el te-a zdrobit pe tine, rasplatindu-I pentru raul ce ti-a pricinuit.

Despre raul pe care-l pricinuieste in viata aceasta 

Ia aminte la raul pe care il pricinuiestepacatul in aceasta viata.  Pacatul: 

v     strica deprinderile virtutilor numite firesti si teologice, adica ale credintei celei vii, ale nestramutatei nadejdi si ale dragostei de Dumnezeu si lasa in suflet o ramasita de credinta moarta, de nadejde moarta si de dragoste moarta 

v     lipseste sufletul de harul cel indreptator, de cel lucrator, de cel al infierii si de ce al rabdarii, pe scurt de toate nemarginitele daruri ale harului, din care si numai unul singur este mai de pret decat toata lumea, pentru ca harul este cel mai mare dar pe care-L poate da Dumnezeu in aceasta viata 

v     goleste sufletul de toate partile faptelor bune, pe care le facu-se mai inainte potrivit cu dragostea si infierea primita de la Dumnezeu. Il lipseste prin urmare, de dreptul pe care il are de a ajunge mostenitor vietii vesnice.  

Dupa ce pacatul a lipsit nenorocitul de bunurile suprafiresti, il lipseste si de bunurile firii, pentru ca-i rapeste ascutimea mintii, lumina si judecata bunei cugetari, gingasia si simtirea inimii, pacea gandurilor si a cunostintei si curatenia tuturor puterilor; il umple de intuneric si de greseli, umple vointa de invartosare si spaima fata de bine, umple dragostea de pofte neinfranate si rele inclinari,  trupul de necuratii, simturile de neoranduiala si, pe scurt, umple sufletul, care era templu al  lui Dumnezeu si-l face pestera dracilor, vizuina a balaurilor . 

Deci, si tu frate, hotarasta-te ca de acum sa-ti folosesti cum se cuvine trupul care te-a inselat sa cazi in pacat , fiindca raul pe care ti l-a pricinuit tie si lui Dumnezeu nu are leac decat numai  lacrimile fierbinti, cere de la Dumnezeu doua izoare de lacrimi pentru ochi, si duh de adevarata pocainta in inima, ca sa poti plange cu ele marile pagube ce ti le-a pricinuit pacatul.

 C. Despre raul pe care-l pricinuieste in viata viitoare 

Ia aminte la raul pe care ti-l va pricinui pacatul viitor, care este munca cea vesnica si cerceteaza, iubitule, cu grija si cu luare aminte ce chin de neindurat este sa ajungi cu sufletul si cu trupul intr-un foc atat de rau, care sa topeasca nu numai muntii, dealurile si celelalte stihii: pamantul, apa si aerul ci si insasi stihia focului care ne slujeste pe noi, care pentru acela are sa ajunga ca o materie si hrana dupa cum se intelege din cele spuse de Ap. Petru: “Si stihiile aprinzandu-se se vor strica” (II Petru 3, 10 ). Si daca tu nu suferi pentru o clipa ca se apropie de tine focul acesta, care fata de cel al iadului este ca o inchipuire zugravita a unui foc, cum vei putea sa arzi in vecii vecilor intr-un asa foc? Cerceteaza, deasemenea cu luare aminte ce inseamna a fi cu totul lipsit de Dumnezeu, care cu dumnezeiestile
Sale desavarsiri se ingrijeste sa faci fericit un suflet, pe vecie, in ceruri; si dimpotriva, ce insemneaza sa afli in Dumnezeu numai razbunare, ca sa pedepseasca sufletul care s-a indepartat de Dansul.    Cum de nu te inspaimanti cu totul cand indraznesti sa pacatuiesti, fie chiar si o singura data? Ah, frate, nu  tii seama ca judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, si pedeapsa  cea vesnica au suferit-o atatia pentru un singur pacat? Daca savarsirea numai o singura data a fost de-ajuns ca sa aprinda un foc vesnic pentru acei nenorociti, cum vei indrazni sa mai adaugi alte lemne, cu noile tale greseli, in acel foc, in acea vapaie pe care ai aprins-o pana acum?  Hotarasta-te, deci sa te impotrivesti cu multa barbatie oricarui fel de ispita si tulburare, care-ti vine de la diavolul si hotarasta-te sa jertfesti de va fi nevoie, nu una, ci mii de vieti, ca sa fii biruit de pacat. Marturiseste ca nu esti vrednic sa ridici ochii spre cerul pe care l-ai dispretuit cu pacatele. Minuneaza-te de lipsa de frica de Dumnezeu in care ti-ai petrecut viata ca si cum pentru tine nu ar fi existat pedeapsa. Cere iertare de la Dumnezeu, pe care asa de des L-ai suparat. Roaga-L intru nemarginita Sa mila, sa te intareasca cu harul Sau, asa fel incat mai degraba sa iti versi tot sangele decat sa te intorci si sa-L mai amaresti, cum L-ai omorat pana acum cu pacatele.

Deprinderi duhovnicesti

Meditatia I

A Ce facut Dumnezeu pentru mantuirea lumii

 Ia aminte, frate, cat de mult a facut Domnul pentru mantuirea ta cea vesnica! Mai intai a fagaduit in sfatul Sau cel vesnic, inainte de intemeierea lumii sa te mantuiasca si a pregatit Imparatia Sa ca plata si cununa, daca vrei vrea sa te supui legilor
Sale.
Pentru ca Dumnezeu si Tatal nu s-a multumit numai cu Sine Insusi, cu iubitul Sau Fiu si cu Duhul Sfant, ci din bunatatea Sa a vrut sa iconomiseasca si pentru tine, ca sa te faca fiu adoptiv dupa dar si partas la Duhul Sfant. Toate lucrurile firii si ale harului, le-a pregatit Dumnezeu pentru folosul si odihna ta si ale tuturor celo alesi, dupa cum spune Pavel: “Toate sunt pentru voi” (II Cor. 4,15). Pentru mantuirea ta sunt randuite toate fapturile nemateriale ale lui Dumnezeu, acei stapanitori ai Raiului si ai Cerului, adica Sf. Arhangheli si toi ingerii sa te ocroteasca si s te ajute, ca sa te mantuiasca: ” au nu toti sunt duhuri slujitoare, trimise spre slujba celor ce au dobandit mantuirea?” (Evrei 1, 14) . Pentru propia ta mantuire a creat Dumnezeu, aducand-o din nefiinta, toata lumea vazuta si te-a pus imparat peste toate fapturile ei, oranduit ca sa-ti slujeasca, pentru ca sa-I slujesti si tu in aceasta viata iar in cealalta viata sa te impartasesti de El adica sa te mantuiesti ” Ca Dumnezeu nu ne-a creat pentru nimic, ci ca sa dobandim mantuirea ” (I Tes. 5, 9 ).
Pentru mantuirea ta a dat legi si porunci si a trimis Proororci, care n-a lucrat pentru altceva decat pentru ca sa te mantuiesti tu, dupa cum spune si fericitul Petru: “mantuirea aceasta au cautat-o si au cercetat-o proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina peste voi” ( I Petru 1, 10 ) Da ce sa graiesc mai mult? Insusi Dumnezeu cu toate dumnezeiestile
Sale desavarsiri, poarta grija pentru un asa de mare lucru si anume mantuirea ta, omule! Tatal isi pune in lucrare atot puternicia si bunavointaca sa inlature toate piedicile mantuirii tale si voieste sa fie numit in mii de locuri- in scriptura veche si noua- mantuitor., Dumnezeu izbavitor si Dumnezeul mantuirii, numai ca sa arate cat de mult pretuieste si iubeste mantuirea ta Fiul si Cuvantul Lui- Dumnezeu isi pune in practica intelepciunea si lucrarea oranduind toate mijloacele ca sa te mantuiasca si este o lauda pentru EL sa se numeasca pe Sine lucrare si nume dulce, Iisus, adica mantuitor si pe acest nume vrea sa Il pastreze de-a pururea, ca pe numele sau de capetenie, atat in viata aceasta cat si in cea viitoare ca sa te faca pe tine sa intelegi din chiar numele Sau, cat de mult doreste mantuirea ta.
“Si vei chema numele Lui, Iisus, caci acesta va mantui pe poporul Sau de pacatele lor” (Mat. 1, 11 ). Iar Duhul Sfant pune in practica nespusa lui bunatate si conlucrare ca sa te copleseasca cu haruri ceresti si daca tu ii dai intrare in inima ta, iti daruieste nu numai bogatia Sa ci Insusi pe sine ti se daruieste si vine si salasluieste in inima ta ca sa te calauzezsca, sa te apere, sa te indrepteze spre tinta mantuirii. Acum cand ai cunoscut aceasta, cum de este cu putinta sa mai tanjesti si sa nu intrebuintezi aceste putine zile cate ti-au mai ramas, sa pui in randuiala un lucru atat de insemnat, care este mantuirea ta? ”Iata acum vreme potrivita, iata acum vremea mantuirii”
Trezeste-ti toata dorirea si foloseste acest timp al mantuirii tale ca sa-ti pui la adapost sufletul. Altceva sa nu intrebi, nici sa zici, fara numai ce a spus omul de lege: ” Ce voi face ca sa mostenesc viata cea vesnica”? (Luca 10, 25), caci aceasta imi este de trebuinta, aceasta imi este folositor, si fara aceasta toate sunt desarte, toate sunt primejdioase, toate sunt nefolositoare. Mira-te de cumplita nestiinta in care te-ai aflat pana acum si ramai uimit, cum pana in ziua de azi te-ai ingrijit asa de putin de cele catre care trebuie sa iti indrepti toata atentia si nazuinta. Multumeste Domnului, care prin nespusa Lui bunatate, te-a rabdat atata vreme sa petreci fara de grija pentru mantuirea ta si nu S-a lasat biruit de rautatea ta, ca sa-ti curme aceasta viata rea si lipsita de teama. Si roaga-L sa-ti ingaduie sa savarsesti lucrul inceput si sa-ti arate cu Harul Sau cel atotputernic calea acestei vieti, care te duce neindoielnic la mantuire. 

B. Ce a facut Iisus pentru dansa

Ia aminte, frate cat a suferit Domnul pentru mantuirea ta. fiindca El nu s-a multumit numai sa-si cheltuiasca lucrurile si bunurile Sale ci a voit sa foloseasca si propiile Sale suferinte si moartea Sa, ca sa-ti agoniseasca cu ele mantuirea. El a aratat ca pretuieste mai mult mantuirea ta mai mult decat bunurile Sale; iar cu patimile chinuirile si moartea care Le-a rabdat, a aratat ca mantuirea ta o pune mai presus decat Insusi pe Sine. In loc sa razbune cinstea si dragostea dumnezeirii Lui si sa te pedepseasca, El a trecut cu vederea si a murit pentru tine. Daca ar fi fost cu putinta ar fi suferit si cu firea dumnezeiasca numai sa te mantuiasca. S-a facut o rana din cap si pana in picioare, suferind chinuri mai mult decat toti oamenii. A suferit la nastere pentru ca s-a nascut intr-o pestera saracacioasa; a trait lipsit neavand nici cel mai neinsemnat locas unde sa-si plece capul; si a murit in cea mai goala saracie fiindca nu a avut nici locul de 3 coti care sa-I fie mormant. Nici de cinste nu s-a bucurat, pentru ca a indurat cele mai mari ocari, a dus o viata plina de dispretuire pe care a desavarsit-o cu moartea plina de injosire, o moarte mai grozava decat oricare I se putea da cuiva in aceasta lume. Toata durerea trupului a purtat, pt. ca a purtat chinuri nemaiauzite, si din pricina dumnezeiestilor madulare, si din grozavia chinurilor si pentru impietrirea inimilor celor ce Il schinjuiau, incat pamantul s-a muiat de sangele care curgea din rani . A suferit si cu sufletul o durere asa de mare si agonie, incat numai ea singura era in stare sa-L ucida. Deci acum frate, ce poate fi mai ciudat, ca sa vezi ca Iisus Hristos isi varsa tot scump sangele Sau pentru ca sa te mantuiasca, iar tu- desi e vorba de mantuirea ta-, san u depui, in putinelele zile care ti-au mai ramas, toata grija si toata atentia pentru mantuire. Hoataraste-te sa biruiesti toate patimile si nazuintele rele care lupta impotriva ta in aceasta vreme scurta a vietii. Si daca pana acum ai socotit mantuirea , ceva de nimic, roaga pe Domnul sa te lumineze ca restul vietii sa-l petreci, cu multa grija ca pe cel mai de seama ale tale. 

 C. Ce trebuie sa faca omul si sa sufere pentru dansa

 Ia aminte acum, cate de mult ai suferit tu si cat de multe ai facut. Stii foarte bine cum prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu ai castigat viata vesnica si raiul, dupa cum si Domnul zice: “ daca voiesti sa intri in viata pazeste poruncile” (Matei 19, 12) . Stii ca fara o mare silinta nu se poate dobandi Imparatia Cerurilor: “ Imparatia cerurilor se ia cu sila si silitorii o dobandesc pe ea” (Matei 11, 12). Oare cat de tare te-ai luptat tu pana acum, ca sa pazesti poruncile? Cat ai suferit ca sa agonisesti Imparatia Cerurilor? De cata odihna te-ai lipsit? Cate patimi ai biruit? Trezeste-te dintr-o nepasare atat de pagubitoare, dupa cum iti porunceste Pavel: ”Stiind ca avenit vremea ca sa ne desteptam din somn” (Rom. 13, 11). Trezeste-te si incepe o viata plina de viata vrednica de credinta crestineasca, si toate celelate scopuri ale tale o singura tinta sa aiba: mantuirea ta de care singur te folosesti . De aceea randuiste-ti un ceas pe fiecare zi, fie dimineata fie seara, ca sa pui in practica acest mare lucru al mantuirii tale si ca sa te deprinzi duhovniceste, ingrijindu-te de cele ce produc frica in inima ta, indepartaea de rau, induiosarea, pocainta si dorul de bunatatile vesnice. Ceceteaza-ti patimile si pacatele savarsite, sa ceri de la Dumnezeu iertare pentru ele si sa inveti cum sa lupti impotriva lor. Citeste acele cuvinte care te invata cum sa castigi virtutile, si cum sa inalturi piedicile in calea castigarii lor. Acestea se cade sa le faci mai ales in cele patru posturi de peste an. Iti ajunge, frate, vremea pe care ai cheltuit-o pentru ca sa-ti faci voile tale si faptele cele paganesti. Hoatarasta-te, ca sa te deprinzi in ele si cu toata sarguinta mediteaza, cerceteaza-te si citeste-le si, pe cat este cu putinta pune-le in aplicare. Descopera-ti toate gandurile parintelui tau duhovnic, alegeti sfintii ocrotitori si incredinteaza-te lor. Sileste-te sa nu cheltuiesti in zadar zilele atat de scumpe ale deprinderilor duhovnicesti. Desi Harul vine de la Dumnezeu, El are obiceiul sa il dea dupa masura in care si noi suntem pregatiti sa il primim. 

Deprinderi duhovnicesti

Meditatia III

A. Mijloacele care ni le-a dat Dumnezeu pentru atingerea scopului nostru 

Ia aminte frate la multimea mijloacelor si a lucrarilor pe care ni le-a pus la indemana Dumnezeu, ca sa iti atingi cu ele cea din urma tinta, aratand cu aceasta, cat de mare grija si dorinta are ca sa te faca fericit pe vecie. Aceste mijloace sunt in primul rand bunurile materiale, adica avutiile, maririle, bogatia, placerile trecatoare. In al doilea rand bunurile firesti, adica: minte, cugetarea, agerimea simturilor si a madularelor trupesti. Al treilea bunurile suprafiresti cum sunt: stralucirile mintii, Harul cel lucrator si sfintitor, care poarta vointa spre bine, cu deosebite alte Haruri ale Duhului Sfant, virtutile placute lui Dumnezeu, dumnezeiestile Taine, Sfintele Scripturi, indemanurile parintilor duhovnici, fagaduinta bunurilor viitoare, amenintarile cu muncile cele vesnice, vegherea ingerilor, insusi Dumnezeu, care nu se multumeste numai sa te ajute  sa-ti atingi tinta prin mijlocirea fapturilor, ci Insusi a venit sa-ti ceara mantuirea, facandu-se om pentru tine; si din culmea inaltimii Sale a voit sa se faca unealta a mantuirii tale, nu numai cu cuvantul sau cu pilda Sa, ci si cu sangele Sau.Prin urmare, cat de mare nevoie era pentru tine sa slujesti lui Dumnezeu in aceasta lume trecatoare, ca sa-L gusti in cea vesnica. Fiindca pentru a te mantui, Domnul a randuit sa iti slujeasca nu numai cu toate fapturile- chiar si cu cele mai inalte ale cerului, ingerii si arhanghelii-ci si cu persoana Sa cea Dumnezeiasca, cu calatoriile, cu sudorile, cu saracia, cu ocarile Sale, cu patimile, cu moartea Sa, cu o visterie fara de margini ca rasplatire, lasanduti-le mostenire pe toate. Si acum daca din pricina nespusei tale  nemernicii te vei pierde, a cui e vina? Fara indoiala ca numai a ta, fiindca Dumnezeu din partea Sa, ce putea sa mai faca pentru mantuirea ta si n-a facut? El insusi spune, prin proorocul Isaia: “Ce voi mai face inca viei mele si nu am facut? Ca am asteptat sa faca struguri si ea a facut spini” (Is. 5, 4). Uimeste-te dar de nespusa bunatate a lui Dumnezeu fata de tine si multumste-I din toata inima. Cere cu smerenie iertare pentru marea nedreptate ce ai facut ca nu te-ai grijit de suflet. Roaga-L sa iti daruiasca har ca sa nu mai uit aceste adevaruri ci sa te calauzeasca in toate lucruile tale.“Doamne trimite lumina Ta si adevarul Tau, ele sa ma povatuiasca la muntele cel sfant al Tau”

B. Ca noi facem abuz de aceste mijloace

Ia  aminte la abuzul, pe care l-ai facut pana acum fata de aceste mijloace si unelte daruite tie de Dumnezeu pentru mantuire ta, si cum ai intrebuintat harul Duhului Sfant cel dinlauntrul tau. Cine stie daca tu nu ai luat prilej de la el ca sa pacatuiesti si mai mult? Cine stie daca nu cumva din acea lumina care ti-a aratat credinta, bunatatea si rabdarea cu care Dumnezeu indura pe cei pacatosi, tu ai luat intuneric de pacate? Cine stie daca nu cumva nadejdea si usurinta iertarii si tamaduirea pe care le ai prin spovedanie nu te-au facut sa inmultesti jignirile si rautatile tale fata de Dumnezeu? Mai ia aminte, apoi, cum atat bunurile materiale cat si cele firesti, pe toate acestea le-ai intrebuintat mult mai rau decat harurile launtrice si duhovnicesti, fiindca pe fapturile care trebuiau sa iti fie scara pentru a te sui spre Creator, tu le-ai facut zid despartitor, indepartandu-te prin ele de Dumnezeu. Ba mai mult le-ai intrebuintat ca pe niste arme ca sa lupti impotriva Lui. Ai voit numai sa iti saturi poftele cu ele, desi aceasta este o ocara adusa marelui tau binefacator, Dumnezeu.Pana cand oare iubite va tine aceasta lupta ntre tine si Dumnezeu? Pana cand Dumnezeu iti va da mijloace si unelte pentrru mantuire, iar tu sa le intrebuintezi impotriva cinstirii Lui si impotriva propiei tale mantuiri? Dumnezeu sa iti faca atat de mult bine, iar tu sa-l tot preschimbi in rau? O, nenorocitul de tine! Cand peste putina vreme vei da socoteala de acestea si cand Domnul nostru va pune in cumpana ceea ce a facut el pentru tine, cu ce ai facut tu pentru Dansul!

C Cum se cade sa indreptam acest abuz

De aceea frate indeparteaza toate neoranduielile si cere pentru ele iertare de la Rascumparatorul tau, mai inaite de aveni El sa te judece. Rusineaza-te de marea recunostinta pe care I-ai aratat-o si cu lacrimi in fiecare noapte, atrage-L catre dragostea de Tine. Uraste viata nenorocita, care ca un orb ai dus-o pana acum, ca si cum nu ar fi Dumnezeu ca sa-L slujesti  si sa-l castigi, ci tu singur ai fi stapanul lumii. Fagaduieste ca nu vei mai cauta  altceva in viitor decat sa placi lui Dumnezeu asigurandu-ti mantuirea. In sfarsit cere Har ca cu grija si cu ravna care se cuvine sa rabzi totul numai sa ajungi la tinta,  adica la Dumnezeu asa cum spune Sfantul Ignatie Teoforul:  “foc si rastignire, mancarea fiarelor, casapire, sfasiere, imprastierea oaselor, taierea madularelor, zdrobirea trupului intreg si chinuirea diavolului sa vina asupra mea, numai sa dobandesc pe Hristos.”  Bunurile care ti le-a dat Dumnezeu imparta-le in trei categorii acestea care totdeauna conlucreaza la atingerea tintei, si anume: harurile Sfantului Duh, Sfintele Taine si mai ales milostenia, intrebuinteaza-le cu cea mai mare grija. Nu se cade, sa doresti, mai mult sanatatea decat boala, sa pretuiesti mai mult bogatia decat saracia, cinstea mai mult decat dispretul sau viata mai mult decat moartea. Numai atata sa alegi boala sau saracia si toate cele ce smeresc sufletul si trupul, in masura in care ele te ajuta sa dobandesti tinta mantuirii tale. Pentru ca si un calator nu cauta calea cea mai usoara, ci cea mai sigura ca sa il aduca in patria sa, un bolnav nu ia doctoriile cele mai dulci, ci pe cele mai tamaduitoare pentru boala lui. Hotarasta-te  sa alergi mereu spre tinta din toate puterile si daca dai peste niscaiva piedici, inlatura-le si nu te opri pana nu atingi tinta, asa cum face si un rau, care nu se impiedica de oprelistile ivite in cale, ci alearga si nu se mai opreste pana ajunge in mare. Ce-ti folosesc frate toate poftele dezordonate pe care le ai? Ele sunt piedici in calea mantuirii, deci smulge din inima, desi pana acum le-ai iubit ca pe lumina ochiului. Pentru ca zice Domnul: “Daca ochiul taut e sminteste, scoate-l si arunca-l pe el de la tine” (Matei 5, 2 .Ce-ti folosesc toate acele curiozitati, dupa care umbli in toate partile, pierzand vremea pe care ar trebui sa o intrebuintezi pentru a merge pe calea mantuirii? Ele sunt piedici, deci taie-le pe toate, chiar daca le-ai iubi ca pe mana ta cea dreapta, caci: “daca dreapta ta te sminteste, tai-o si arunc-o de la tine” (Matei 5,30)